Gaz pe foc

Cu ceva timp în urmă, preşedintele ne liniştea. Creşterea preţului la utilităţi face bine inflaţiei. Vlăguită de regimul vegetarian al verii s-a ofilit. Scumpirile amânate – tactic – pentru la anu’, că nu se face să scumpeşti căldura iarna, ar fi înviorat-o în 2007, stricând bunătate de trend descendent.

După un an cu inflaţie mică numai bună de arătat Europei ar fi urmat un an, 2007 cu una vioaie. Aşa că mai bine să fie folosită acum rezerva de inflaţie sub plan. Lumea n-a priceput explicaţia, dar a înghiţit-o. Doar nu o să refuzi să plăteşti facturile doar pentru că nu întelegi de ce se scumpesc pe rând ba gazul, ba curentul când euro-i tot mai jos.

Nedumerirea a ţinut până la şedinţa CSAT, când tot omul a aflat: e de rău cu energia, n-avem strategie. După doi ani de guvernare autorităţile au sărit curentate. Hopa! Cum să o facem, că nu mai controlăm rezervele de petrol şi gaz.

Energia-i privatizată: petrolul, gazul, distribuţii de curent etc. Să fie deprivatizată nu-i cu putinţă. Poate doar să aflăm cum a fost „vândută”. Din cutia Pandorei a marilor afaceri în domeniul energiei ies acum la grămadă spioni Gazprom, trădători, clientelă politică, sonde, corupţie cât încape, miniştri interesaţi şi „băieţi deştepţi”, Rusia, contracte confidenţiale. Pe româneşte: puţină competenţă, multă corupţie. De partea cu corupţia se va ocupa Parchetul.

Cu cealaltă-i problema. Am negociat prost darurile primite de sus şi acum suntem gata să dăm vina pe alţii că ne-au cumpărat gazul şi petrolul şi ne jupoaie. Puterea actuală a tăcut mâlc pe când resursele energetice au fost concesionate.

În Europa o promisiune devenită contract are putere de lege. Dincolo de vocalize bune doar pentru crearea unei imagini de apărători ai năcăjiţilor, ce se poate face e să câştigăm câteva mici bătălii. Tactice. De exemplu, să cârpim „erorile” contractului Petrom impunând o taxă de solidaritate socială în spiritul european al responsabilităţii sociale al marilor companii pe maxiprofitul ei.

Ar mai putea fi eliminate căpuşele prinse temeinic de conductele cu gaz de import. Ori, pur şi simplu, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor ar putea transfera producţia gazelor din sectorul concurenţial în cel reglementat, ca să poată impune – nu recomanda – preţuri producătorilor şi distribuitorilor.