Cei doi constructori au depus planurile, scrisorile lor de intenţie la aceeaşi primărie. Au organizat şi o conferinţă de presă, în care şi-au expus proiectele.
Ei bine, ştiţi cum e la noi – de ce să faci un lucru simplu, de ce să cântăreşti cine, ce şi cât poate! Primăria sau, mă rog, CLM Arad, de pe vremea când primar era Dorel Popa, le-a refuzat celor doi proiectul şi Arena Gloria, aşa îmbătrânită cum era, a fost dată Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, care a promis cai verzi pe pereţi şi cu promisiunile am rămas toţi. Cei de la Universitate n-aveau banii necesari pentru un stadion, dar sperau, cu naivitate, că-i vor primi de ici, de colo, iar Primăria a mizat pe pasărea de pe gard, nu pe cea din mână, adică nu pe banii de la PAB şi ICIM.
În principiu, poate că Dorel Popa şi ai lui au gândit bine, în ideea de a da arena sportului universitar. În fapt, opţiunea a fost una cât se poate de păguboasă. Astăzi, arena pare un poligon de tragere răscolit de obuze, este un spaţiu neglijat, teren ce nu arată că are vreun stăpân. Dar, mai are oare?
Bine-bine, veţi zice, asta a făcut administraţia Popa. Dar administraţia Falcă? De ce nu intervine ea să repare lucrurile, să preia acel teren de la UVVG, din moment ce aceasta nu şi-a onorat sarcinile din contract? Să aştepte administraţia actuală revolta opiniei publice, a presei, a oamenilor de sport, ca apoi să intervină şi să deturneze acest teren de la destinaţia iniţială şi să ne trezim acolo cu un mini-cartier de vile, cum se aude? Posibil, pentru că n-am putea spune că administraţiei Falcă nu i s-a pus pata pe terenurile de sport. Aşa că…
Oricum ar fi, e păcat că în Arad nu mai avem nici măcar o pistă pentru atletism, darmite un stadion de atletism pentru tineretul şcolar şi studenţesc, pentru sportul de performanţă. E păcat, dar e şi ruşinos!
Tristan Mihuta
Citiți principiile noastre de moderare aici!