Iluzia puterii

Mai ales la PD. Cel despre care vorbim, Aurel Bondor, primarul comunei Apateu,
explica astfel pasul facut înca în 2005: „Motivul? Nu cred
ca mai trebuie amintit, dar o fac. Este acela de a încerca sa facem cât
mai multe pentru comuna”.

Am gasit aceasta explicatie în consemnarea discutiei dintre acest primar
si corespondentul nostru, Dorel Gomoi. Argumentul acestei urcari în caruta
Puterii nu ne surprinde. Toti „dezertorii” îl folosesc. Unii,
este drept, invoca si alte motive, dar acesta cu „binele localitatii”
pastorite este nelipsit.

Ce sa întelegem de aici? În primul rând, ca a devenit generala
opinia dupa care daca nu esti parte a puterii, daca nu esti un primar din PNL
sau, mai ales, PD, nu poti face nimic pentru comuna, pentru oras. Cutitul si
pâinea, adica Bugetul si sefia Consiliului jduetean se afla, la Arad,
în mâinile Partidului Democrat. Cum sunt împartiti banii?
Cei din fruntea C. J. Arad pretind ca împarteala se face echitabil, dupa
criterii bine stabilite.

Primarii din teritoriu spun ca nici pe departe nu se întâmpla asa,
ca bugetul se repartizeaza pe sprânceana, în functie de apartenenta
politica a fiecarui primar. De doi ani de zile, vocile nemultumitilor invoca
aceasta inechitate programatica. „Nu esti de-al nostru, nu primesti. Esti
de-al nostru, avem grija de tine, te ajutam sa te remarci” – sunt sloganul
si criteriul nedeclarat pe care le contesta primarii opozitiei. Nu se întâmpla
doar la Arad si nici nu este o inventie a actualei puteri aceasta forma de santaj.
Dimpotriva, este o practica generalizata, atât în spatiul românesc,
cât si în timpul acestor ani.

Cui foloseste acest santaj? Cei aflati la putere se amagesc daca ajung sa creada
ca le prieste. Se amagesc cu numarul crescând al primarilor care-i cauta
si care li se urca în „remorca”. Se amagesc cu impresia ca
imaginea PD ori PNL este una tonica, luminoasa, de pe urma careia partidul respectiv
va câstiga la alegerile urmatoare. Realitatea este, de regula, alta. Am
vazut ce soarta a avut pedeserizarea. Sau, mai înainte, racolarea de primari,
parlamentari etc. de catre coalitia din jurul CDR-PD.

Pe masura ce se umflau, precum broasca din fabula, partidele au pierdut din
credit. Primarii racolati n-au mai fost votati. Locuitorii comunelor ignorate
la împartirea bugetelor n-au votat cu cei care au facut o împarteala
strâmba. Într-un cuvânt, electoratul sanctioneaza nemilos.
Si totusi, cei de la putere nu pricep acest lucru, discriminarea continua, cetatenii
din unele localitati au de suferit, zone întregi ramân în
urma. Si pentru ce! – pentru o amagire care dauneaza tuturor.

Tristan Mihuta