În spatele gardului vopsit

În fapt, e vorba de lupta pentru putere în partid. Şi mai limpede, ţinta finală
este debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu din ambele funcţii pe care le deţine:
de premier şi de preşedinte al Partidului Naţional Liberal. Prin urmare, nici
vorbă de lupte pentru unitate, pentru doctrină, pentru principii liberale.

Este de-a dreptul ilar să-l vezi pe acest histrion, l-am numit pe Theodor Stolojan,
făcând mofturi, ridicând pretenţii de tot felul, clamând dezbateri, discuţii,
dar evitând mereu o întâlnire cu Tăriceanu – chit că acesta, neaşteptat de abil,
îl tot invită la o discuţie „bărbătească”. Abia ieri, când nu mai avea încotro,
Stolojan a acceptat discuţia într-un cadru lărgit, refuzând-o pe cea între patru
ochi, cu premierul. Stolojan e de înţeles. E greu să se întâlnească tete-a-tete
cu Tăriceanu şi să-i ceară, pur şi simplu, să dispară din faţa sa şi din întreaga
ecuaţie putere-partid. Aşa, cu suporterii în stânga şi în dreapta sa, îi vine
mai uşor, fiindcă acest „cor antic” poate puncta despre ce-i vorba pe tot parcursul
întrevederii.

Trebuie să plece Tăriceanu? Din fruntea guvernului, ai zice că nu. Economia
merge binişor, dovadă frecventele rectificări de buget „în sus”, scăderea inflaţiei,
creşterea (modestă, dar creştere) cu o lună mai devreme, a pensiilor. De la
Bruxelles, cabinetul Tăriceanu, pare, de asemenea, cu mici excepţii, unul care-şi
vede relativ bine de treabă. În al doilea rând, ar trebui să plece din fruntea
partidului? Este, ar trebui să fie, o chestiune de bucătărie internă a liberalilor,
dar nu e aşa. Toţi ştim că Tăriceanu trebuie măturat din ambele poziţii pentru
că aşa „vrea” muşchii lui Traian Băsescu. Or, aşa stând lucrurile, se pune o
întrebare esenţială: de fapt, ce vor Stolojan, Flutur, Stoica et co.? Îl înlătură,
să spunem, pe Tăriceanu. Şi apoi? Vor rămâne ei liberali, se vor descătuşa de
voinţa lui Traian Băsescu, în acel moment, ori îi vor împlini pofta până la
capăt, distrugând PNL, dizolvându-l în creuzetele PD, încât partidul lui Băsescu
să fie unicul pe dreapta eşichierului politic? Ne este greu să credem că Stolojan
va ajunge vreodată să-i spună „ajunge!” lui Traian Băsescu. Mai curând îl vedem
în postura de lacheu bucuros că-i poate face orice serviciu i-ar cere jupânul.

De fapt, asta trebuie să preocupe marea masă a liberalilor: bun, îl îndepărtăm
pe Tăriceanu. Şi a doua zi? Ce vom face? Încotro, cu partidul?

Tristan Mihuţa