Asemenea momentului creaţiei, şi de data aceasta El este cel care face primul
pas către noi, oamenii. Nu aşteaptă, nu se lasă rugat, El însuşi ni se face
cunoscut prin Isus Cristos. Precum la început, Dumnezeu a creat omul după chipul
şi asemănarea sa (cf. Gen 1, 26), şi după ce acesta a devenit nevrednic, stricând
frumuseţea chipului creat, la plinirea timpurilor, prin Isus Cristos, Dumnezeu
vine din nou către noi, pentru a tămădui rănile chipului dintru început, oferindu-ne
o şi mai mare frumuseţe prin propriul său Fiu.
Ieslea neprietenoasă şi dură, fuga şi persecuţia copilului, mai apoi moartea
pe cruce a lui Iisus Hristos, toate acestea îşi au rădăcinile în misterul Întrupării,
în abisul fără de sfârşit al iubirii lui Dumnezeu faţă de om. „Într-adevăr,
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut,
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(In 3,16). Această
cunoaştere şi încredere care ne leagă de Dumnezeu, este pentru noi încrederea
mântuitoare. Căci nu există o mai mare iubire (cf. In 15,13), decât iubirea
lui Dumnezeu care s-a arătat nouă şi a parcurs pentru noi calea dăruirii şi
calea jertfirii. Să recunoaştem în aceasta calea mântuirii noastre.
Tuturor celor care ascultând aceste cuvinte se împărtăşesc din bucuria Naşterii
Mântuitorului, le doresc Crăciun Fericit, bogat în haruri şi un nou an 2007
în bucurie şi pacea lui Dumnezeu.
+ Martin Roos,
episcop romano-catolic de Timişoara
Citiți principiile noastre de moderare aici!