Ajutaţi, e drept, şi de remiza de la Sofia, dintre cele două contracandidate la accederea spre turneul final. Dar, nu despre izbânda, care – vorba lui Piţurcă – ne menţine în grafic ne-am propus să vorbim, ci despre Adrian Mutu. Eternul Mutu.
Jucătorul ale cărui capricii şi ifose de vedetă sunt proporţionale cu talentul său indiscutabil.
Fotbalistul care te poartă, cu privirea-i şmecherească, pe cărările agoniei şi extazului. Îngerul şi demonul de care fotbalul românesc (nu) are nevoie. Sâmbătă seara, în Ghencea, stadion pe care o parte dintre tricolori au declarat că nu-şi doresc să mai joace (!?), iremediabilul Mutu ne-a mai oferit o mostră de … prost gust. După ce şi-a băgat organul în gura unor spectatori, care şi-au permis „nesimţirea” de a-i critica jocul individualist, care a şi provocat golul adversarului, Mutu a intrat în dizgraţia publicului, fiind etichetat drept o mizerie. Iritat, culmea, tot el, jucătorul n-a mai dorit să continue, obligându-l pe selecţioner să facă schimbare.
Concluzia incidentului provocat de înger-demonul Mutu a tras-o chiar căpitanul naţionalei, Cristi Chivu: „Până la prima calificare la un turneu final, vom mai fi înjuraţi…”
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!