Desi nu este trecuta în nici unul dintre capitolele de negocieri, una
dintre cele mai importante cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca
tara noastra este ceea ce a primit numele generic de reconciliere româno-
maghiara. Vânturat cu insistenta în toate ocaziile, termenul nu
este tocmai fericit ales, fiind mai degraba un simplu cal de bataie politic.
Tinerii români si maghiari de astazi habar nu aveau ca trebuie sa se
reconcilieze, pâna în momentul în care politicieni interesati
au început sa le fluture prin fata ochilor trecutul. Marika afla cu stupoare
ca nu poate sa se marite cu Ionel, pentru ca strabunicul acestuia l-a împuscat
pe strabunicul ei. Efectele aruncarii pe tapet a ideii de „reconciliere”pot
fi mult mai perverse decât ne-am imagina, daca mijloacele folosite sunt
neadecvate.
Drumul spre o societate multiculturala româno- maghiara, în interiorul
Uniunii Europene, nu este nicidecum cel al impunerii unor legi sau ordonante
de guvern, ci acela al continuarii procesului de coabitare a celor doua comunitati,
care la nivelul bazei, cel al omului, a decurs firesc, iar nationalismul pozitiv
nu a fost alterat. Interzicerea nationalismului nu face decât sa-l exacerbeze,
sa îi dea o tenta razboinica, sa îl îndrepte împotriva
cuiva, în loc sa-i pastreze valentele creative.
An de an, veteranii de la Paulis se aduna la monument, pentru a-i cinsti pe
cei care au cazut aparându-si tara. Niciodata, însa, acei veterani
nu au proferat amenintari sau injurii la adresa ungurilor. I-au cinstit pe eroi,
atât. Ideea de a ridica acolo un monument al agresorului, respectiv al
soldatilor horthysti, este pornita dintr-o minte neinspirata sau chiar rauvoitoare,
care doreste, mai degraba, sa creeze probleme interetnice acolo unde nu sunt.
Veteranii s-ar simti jigniti si frustrati, pentru ca un asemenea monument nu
ar constitui o lumânare pentru cei morti, ci ridicarea în slavi
a spiritului invadator, a mentalitatii de rasa superioara. Tocmai aici are de
lucrat laboratorul mintilor luminate ale Europei: la estomparea ideii de rasa
superioara, pe care politicieni verosi o cultiva în mai toate tarile europene
foste imperii.
Sfâsiata de contradictii, Europa se risipeste în rezolvarea teoretica
a unor conflicte zonale prin impunerea modelului de cetatean european. Or, este
imposibil sa urmezi un model care nu a existat cu adevarat niciodata. Trebuie
creat acel cadru care sa permita nasterea de la sine a modelului. Albinele nu
fac polenizare pentru ca le porunceste cineva, ci o fac pur si simplu.
„Polenizarea” europeana o pot face tinerii, pentru ca sunt dezbarati
de trecut. Chiar daca îl cunosc, pentru ei trecutul nu mai înseamna
decât contemplatie, nu extaz, atâta vreme cât nu intervin
politicienii de care pomeneam mai sus. Iancsi si Ionel nu au nevoie de nici
o reconciliere, ci de sentimentul ca nu sunt minoritari în Statele Unite
ale Europei, care vor trebui sa înteleaga ca minoritarul va profita de
acest statut, nu pentru a-i fi respectate drepturile, ci pentru a cere privilegii.
Atâta vreme cât Uniunea Europeana va pedala nejustificat de mult
pe drepturile minoritatilor, exista pericolul încalcarii drepturilor omului,
prin ricoseu.
Ca fapt divers, nici o lege nu prevede ca dansurile tiganesti trebuiesc tolerate,
dar aproape toata lumea le adora si chiar le danseaza. Este diferenta dintre
interculturalitate si multiculturalitate, dintre a accepta si a participa…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!