Judecata de dinaintea Judecăţii de Apoi

Şi, mai precizează Dinescu, printre cei acuzaţi există şi posibili candidaţi la postul de patriarh.

E greu de dat un răspuns la oportunitatea acestor cercetări. În schimb, constatăm un zel curios în această cercetare. O investigaţie plină de o pasiune pe care n-am mai sesizat-o când a fost vorba de alte categorii sociale.

Să fie o întâmplare? Să se fi decis CNSAS să opereze, în sfârşit, nemilos, să nu mai ştie nici de mamă, nici de tată? Dacă ar fi aşa, am avea o explicaţie a zelului de acum. Dar dacă nu este aşa? Dacă sunt alte interese la mijloc?

Sunt destule voci care acuză CNSAS de un atac direct şi premeditat la adresa Bisericii Ortodoxe Române. N-aş vrea să cred aşa ceva. Mai curând, am bănuiala că la mijloc sunt interese ce vin din sfera politicului.

Poate chiar din cea a puterii actuale. Lupta pentru succesiune pentru locul vacant de patriarh este una acerbă. Sunt interese, simpatii, partizanate pe care politicul le aruncă în această bătălie cu o fervoare demnă de o cauză mai bună. De aceea, poate, unii candidaţi trebuie blamaţi şi înlăturaţi. Ca să ajungă patriarh „cine trebuie”.

La fel de adevărat însă este faptul că în fruntea BOR ar trebui să ştim că ajunge o persoană curată, măcar din punctul de vedere al colaborării cu Securitatea. Se va găsi, oare, un înalt prelat care să îndeplinească acest criteriu? Întrebarea nu este stupidă, fără rost. Ştim că partidul, prin Securitate, a controlat riguros Biserica. I-a creat o libertate aparentă, dar pe de altă parte i-a forţat pe preoţi să intre în joc. Era aproape de neconceput o promovare fără ca Securitatea să-şi dea girul.

Au căzut victime oameni, înalţi prelaţi pentru care românii aveau tot respectul. Şi-l mai au şi astăzi. Este suficient să invoc aici numele Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu. Sau, pentru a ieşi puţin spre sfera laicului, numele lui Constantin Bălăceanu Stolnici. Toţi au purtat şi mai poartă povara acestei colaborări. Puteau să o evite? E greu de spus acum, când azi lucrurile stau cu totul altfel, când gândim altfel.

Pe lista CNSAS apare ca „suspect” şi P.S. Timotei Seviciu, episcop al Aradului, Ienopolei şi Hunedoarei. Nu este căderea mea să ştiu, cu atât mai puţin să afirm, că şi Prea Sfinţia Sa a făcut poliţie politică. Nădăjduiesc că nu. Ştiu însă sigur că în zilele Revoluţiei, P.S. Timotei Seviciu a ieşit în stradă, printre oamenii revoltaţi, s-a solidarizat cu ei, s-a rugat pentru ei.

A fost un gest care-l onorează. Şi-a asumat toate riscurile, într-un moment în care Ceauşescu nu căzuse şi nu se ştia cum vor evolua lucrurile. Personal, cu asta am rămas – cu imaginea sa, a Bisericii la urma urmei, împotriva regimului şi alături de cei pe care îi păstoreşte. Că în urmă sunt şi umbre? Dumnezeu ştie!

Tristan Mihuţa