La cârnaţi înainte, la muncă înapoi

Din câte ne-a lăsat Traian Băsescu să înţelegem, la ultima şedinţă a Consiliului
Europei, s-a comentat pe seama neseriozităţii românilor care promiseseră să
adopte această lege înainte de integrare şi nu şi-au onorat angajamentul.

Mărturisesc, am fost convins că parlamentarii noştri vor lua în seamă rugămintea
preşedintelui. Nu pentru a-i face acestuia pe plac, nu pentru a-i arăta că-l
bagă în seamă. Ci, pur şi simplu, pentru că le-ar păsa atât de onoarea lor cât
şi de imaginea ţării. Sau ca să demonstreze celor din Uniunea Europeană că s-au
ales cu un partener serios, care ştie să-şi respecte obligaţiile, angajamentele.

Ei bine, nimic din toate acestea. Simţirea a făcut loc nesimţirii, onoarea
a fost îngrămădită cu rufele murdare în sacoşe, şi pe-aci ţi-e calea! – încă
de joi dimineaţa, cei mai mulţi parlamentari au tulit-o spre case. Mirosul de
cârnaţi şi caltaboşi, pofta de palincă, de vin, de whisky au surclasat datoria
faţă de ţară. (Ce vorbe mari, nu? „Datorie faţă de ţară!”. Ce mai e şi asta?!).
N-au mai rezistat o zi, măcar o zi, că şi aşa vor avea vacanţă până în februarie.
Au fugit de la muncă precum elevii care chiulesc de la ore, lăsând peste an
o mulţime de restanţe legislative.

Nu este prima probă de neseriozitate a parlamentarilor noştri. Chiulul este
pentru mulţi dintre ei o profesie rentabilă – nu merg la şedinţe, dar aleargă
după combinaţii care să le sporească averile, să le îngraşe conturile. Iar atunci
când, totuşi, se îndură să treacă pe la Parlament, fuşeresc legile, ba mulţi
dintre ei nici nu ştiu ce votează, darmite de ce votează. Din ce os i-ai făcut,
Doamne, că numai os domnesc n-ai folosit!

Tristan Mihuţa