Toate sondajele din ultima vreme, inclusiv cele suspecte de servicii „casnice”
la Cotroceni, ne-au indicat o depreciere a procentului de încredere a populaţiei
în preşedintele ţării. Zilele acestea, a fost dat publicităţii un alt sondaj,
realizat de Data Media şi Institutul Pro, pe tema unui eventual referendum pentru
demiterea preşedintelui, sondaj care confirmă că, în ciuda aparenţelor, preşedintele
are probleme de imagine, de încredere şi de susţinere.
Ce ne spune sondajul, probabil că deja se ştie – în cazul unui referendum,
41,7% dintre români ar vota pentru rămânerea preşedintelui în funcţie, 31,3%
pentru demitere, 16,8% nu sunt hotărâţi, 8,5% nu ar merge la vot şi 1,7% nu
au răspuns la întrebări. Dincolo de cifre, se poate constata că diferenţa dintre
cei care îl susţin pe Traian Băsescu şi cei care l-ar vrea demis nu este decisivă.
Mai mult, la referendum s-ar putea ca participarea la vot să fie mai scăzută
decât arată sondajul, fapt care ar putea genera surprize.
Acesta este motivul pentru care Traian Băsescu a pornit furibund în campanie,
aruncându-se cu disperare în bazinele electorale, pentru băi de mulţime şi pentru
a lansa mesaje populiste. Sigur, campania i-ar folosi şi mai mult în cazul în
care ar demisiona, dar chiar dacă la un moment dat l-a bătut acest gând, cred
că preşedintele este pe cale să renunţe la idee, demisia putând fi urmată de
consecinţe pline de neprevăzut, inclusiv de punerea pe tapet a dosarelor penale
în care Băsescu e acuzat.
Dar, dacă Traian Băsescu nu va demisiona, demiterea sa va fi aproape imposibilă.
Este greu de crezut că se vor aduna la urne peste nouă milioane de români care
să voteze pentru demitere, aşa cum cere Legea referendumului şi cum pretinde
Curtea Constituţională.
Oricât ar părea de aberant, asta e legea, aşa a fost ea făcută, pentru liniştea
lui Ion Iliescu, illo tempore. Preşedintele în exerciţiu poate face tot ce-i
trece prin cap, poate terfeli Constituţia cum doreşte – dacă nu sunt peste nouă
milioane de voturi împotriva sa, rămâne preşedinte şi basta!
Aşa stând lucrurile, suspendarea devine fără sens, la fel ca marşul lui Băsescu
prin ţară, care se va stinge şi el, treptat. Poate că e mai bine aşa, ca preşedintele
să fie lăsat să ne arate încă doi ani de ce este capabil. Pentru Băsescu este
catastrofal să fie lăsat să „navigheze” în vremuri de acalmie; în schimb, se
simte în elementul său în mijlocul furtunii.
Lăsat în plata Domnului, s-ar consuma singur şi irecuperabil ca o lumânare
ce arde în plină zi. Deci, dacă ar fi să circule un îndemn prin Parlament, în
ziua votului pentru suspendare, acesta ar trebui să fie: „Lăsaţi-l în plata
Domnului”!
Tristan Mihuţa
Anonim 
