Se întâmpla prin noiembrie, anul trecut, când presa a semnalat că sunt persoane, prin agenţiile guvernamentale, care câştigă lunar, cumulând pensia cu salariul, circa 30.000 de lei (300 de milioane, în lei vechi).
Actualul guvern a pornit la drum cu intenţia de a stopa toate căile prin care unii angajaţi din sistemul bugetar se înfruptă cu neruşinare din punga cu bani publici. Nu a reuşit cum ar fi vrut, după cum au fost lovite nedrept şi unele categorii profesionale care, poate, ar trebui incluse la capitolul „excepţii”. Totuşi, s-a creat o atitudine de indignare cvasigenerală, iar chestiunea este sub lupă.
Cum s-a putut dezvolta această bugetofagie revoltătoare? Prin permisivitatea legilor şi a reglementărilor în vigoare. Conştiinţa civică, ruşinea, bunul-simţ nu „funcţionează” atunci când oamenii se află în faţa banului public. Dimpotrivă. Să ne uităm ce fac parlamentarii care n-au mai fost aleşi – că este strâmtorat ori ba, fiecare se repede să pună mâna pe cele trei salarii (210 milioane) de „consolare”, la care tot ei şi-au făcut cale liberă. Culmea neruşinării a atins-o un fost deputat liberal. Întrebat de ce râvneşte la aceşti bani, a răspuns că nu are serviciu. Bun, şi peste trei luni? „O să fiu director la una dintre firmele mele”! – zicea el, cu nonşalanţă.
Da, în sistemul bugetar există multe anomalii. Nu este normal ca media salariilor în sistem să fie mult mai mare decât cea din sectorul privat. Şi nici ca unii funcţionari din ministere, agenţii, companii de stat, primării etc. să beneficieze de venituri enorme, iar medicii sau dascălii să primească salarii jenante.
Ce e de făcut? Două ar fi măsurile urgente: adoptarea unei legi a salarizării în sectorul bugetar şi, doi, abrogarea ori modificare legilor „speciale” generatoare de inechităţi.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!