Castorul european (Clasa Mammalia, Ordinul Rodentia, Familie Castoridae) este o specie protejată și este singurul reprezentant al familiei Castoridae în Europa. În America de Nord se găseşte castorul american (Castor canadensis), care este o specie foarte asemănătoare cu cel european din toate punctele de vedere.

Brebul a recolonizat mare parte din fostele teritorii, fiind prezent pe tot cursul râului Mureș. A fost reintrodus în natură, pe râul Mureș, în perioada sezonului rece între anii 2002 – 2003. De aproximativ trei ani a început să recolonizeze și râul Criș.

Schimbarea ecosistemului

Castorii trăiesc la marginea apelor dulci, curgătoare sau nu, în apropierea zonelor împădurite. Ei pot afecta foarte mult mediul lor prin construirea barajelor, canalelor şi a altor structuri. Brebii sapă vizuini în mal, cu unul sau mai multe locuri de acces, inclusiv sub suprafaţa apei, iar lemnele tăiate sunt utilizate pentru a construi diguri sau adăposturi, fiind, totodată, o sursă importantă de hrană. Construirea de baraje ridică nivelul local al apei, în aşa fel încât schimbă poziţia marginii apei și dau naştere la noi habitate pentru multe specii de insecte, amfibieni şi păsări. De aceea brebul este denumit “inginer al ecosistemului”, fiind capabil de a schimba caracterul unui ecosistem. Acest efect este de multe ori extrem de pozitiv în mediul rural „epuizat” de activitatea umană, deoarece valoarea ecologică şi biodiversitatea teritoriului ocupat creşte, în cele mai multe zone modificate de castori.

Adăpostul castorului

Zona în care se găseşte adăpostul este o zonă liniştită, așa încât el poate ieşi şi în cursul zilei pentru a se hrăni. Brebii sunt animale nocturne sau cu activitate nocturnă, acesta însemnând că au activitate mai intensă în zori şi amurg, pe tot parcursul anului şi nu hibernează. Animalul rămâne în locuinţa sa atunci când condiţiile din exterior împiedică ieşirea din adăpost (îngheţarea apei, temperatura de afara prea scăzută). În acest timp se hrăneşte cu hrana colectată în timpul verii. Adăpostul construit este păstrat curat în mod constant extins şi reconstruit, cu straturi alternante de ramuri, nuiele, aşchii de lemn proaspăt, coajă şi mâl – în special toamna târziu, când castorii se pregătesc pentru iarnă.

Perfect adaptat la apă

Corpul brebului este perfect adaptat la apă. Părul gros, cu stratul pufos, abundent de la bază serveşte ca protecţie la frig şi umiditate. Membrele, puternice au câte cinci degete, terminate în unghii puternice, cele ale piciorului din faţă fiind uşor mai înguste şi mai lungi. Membrele anterioare foarte scurte, de o agilitate deosebită, folosite pentru a manipula crengile şi arborii retezaţi, la săpatul adăpostului, a canalelor, la curăţirea blănii, la joacă, precum şi la căratul materialelor de construcţie şi în timpul procesului de hrănire. Membrele posterioare scurte, dar mult mai puternice, fiind adaptate în special pentru înot.

Detectează de la peste 100 de metri

Capul aplatizat este de mărime mijlocie, este bine acoperit cu păr şi blană, cu excepţia nărilor. Urechile scurte, mici, cu marginile foarte dezvoltate, se pot închide sub apă; auzul este fin. Mirosul este cel mai dezvoltat simţ. Nasul scurt, pielos prezintă o pereche de nări care, de asemenea, se pot închide sub apă. Pe lângă faptul că este o parte foarte importantă a sistemului de comunicare, brebii utilizează de asemenea simţul mirosului pentru a localiza plante comestibile, permiţând brebului să detecteze, de exemplu, un plop de la câteva sute de metri depărtare. Ochii, mici ca dimensiune, sunt plasaţi în partea superioară a capului. Sunetele diferă de la un grohăit moale, pufnind uneori, alteori modulat.

O specie monogamă

Castorul eurasiatic este o specie monogamă şi are relativ o durată lungă de viaţă (cca 7-8 ani). Perechile formate rămân împreună uneori mai mulţi ani de zile, însă de cele mai multe ori legătura durează toată viaţa. În fiecare an se nasc 2 sau 3, uneori chiar 5 pui. Aceștia nu ies din adăpost până la vârsta de o lună, iar la primele ieşiri în afara adăpostului sunt întotdeauna însoţiţi de cel puţin un adult.

Ce îi omoară?

Factorii mortalităţii pot să fie atât naturali (boli, ierni foarte grele cu îngheţuri puternice, care duc la moarte prin înfometare, inundaţii care odată cu curentul foarte puternic de apă aduc arbori şi pietre, prădători naturali), cât și antropici (accidente rutiere, braconaj, modificarea mediului de către om etc).