Mai avem Parlament?

Veţi spune că, exceptându-i pe
„portocalii” – care, iată, s-au
simţit ruşinaţi în faţa
poporului chemat să strângă cureaua
şi s-au arătat gata să renunţe la
privilegii -, ceilalţi parlamentari sunt
fără simţire, fără ruşine
şi refuză solidarizarea în
suferinţă cu populaţia. Nu e cazul
să-i aplaudăm pe cei din PD-L. Ei ştiau
din start că iniţiativa lor nu are sorţi
de izbândă, dar n-au scăpat prilejul
de-a se pretinde altfel decât ceilalţi. Nu
cred că e cazul.

 O altă probă a faptului că
parlamentarii există, sunt vii, mişcă
este prezenţa acestora pe micile ecrane, de
dimineaţa până la miezul nopţii.
Ni se prezintă în formă, combat cu
aplomb, dau impresia că le ştiu pe toate.
Presa scrisă abundă şi ea de
declaraţiile agresive ale parlamentarilor, de
atacuri la adversari, de gânduri şi
intenţii. Mai nou, activitatea
„bogată” a parlamentarilor s-a extins
şi în comisiile de anchetă –
„Comisia Ridzi”, „Comisia
Nemirschi”, „Comisia Udrea” …

 Deci, parlamentari avem. Iar dacă avem
parlamentari, avem şi Parlament, nu? Ei bine, nu!
Parlament, în sensul deplin al noţiunii, nu
(mai) avem. În tot anul 2009, n-au ieşit din
dezbaterile Parlamentului mai mult de două-trei
legi. De ce? Nici preşedintele Băsescu, nici
premierul Boc nu mai pun preţ pe Parlament,
refuzându-i însăşi raţiunea
de a fi – legiferarea. Acum, e la ordinea zilei
„asumarea răspunderii Guvernului”, pe
legi ale căror conţinut şi
consecinţe sunt ştiute doar de unii. Aşa
a fost în cazul Codurilor, aşa se
întâmplă acum, cu cele trei legi. Or,
dacă Parlamentul nu mai dezbate, ci doar
aprobă orbeşte, la comandă,
înseamnă că nu mai avem Parlament. Sau,
dacă-l avem, e umilit şi trimis la plimbare.
E suspendat de facto.

Tristan Mihuţa