Marea uşurare

Ei bine, alb-rosii n-au fost capabili sa câstige nici macar acolo, la
Sânnicolaul Mare, în fata unei echipe ce era clasata pe ultimul
loc. Înainte de a se juca partida, în avancronici, se vorbea de
bruma de speranta legata de acest joc. Care speranta, domnilor! Chiar nu vedeti
ca în gruparea actuala, una pârâta, ce poarta ilegal numele
de UTA, nu se poate pune nici o nadejde?! Chiar nu se vede?!

Caricatura care poarta un nume plin de glorie, ale carui trei initiale pot
dezvolta o monografie de cel putin o mie de pagini absolut necesare, indispensabile,
este o rusine nemaipomenita pe obrazul acestei urbe învatata, educata
la scoala fotbalului mare, adevarat.

Pe cine mai reprezinta aceasta echipa caraghioasa, aceasta generatie a lui
Mititi et co? Cui aduce ea cinste, bucurii? Ce ratiune de a fi mai are?

 

Nu ma lamentez. Am reusit sa devin realist, am fost dezvatat sa visez de oficialitatile
Aradului si de atâtia amatori care s-au erijat în cunoscatori, buni
manageri (si) de sport. Îndeosebi în ultimii trei ani, câtiva
novici s-au jucat criminal cu destinul si gloria acestui club mare. Mai ieri,
eram, fie si pasager, în prima divizie, iar astazi batem cu nerusinare
la portile Diviziei C.

Este o premiera pe care, o sa vedeti, nu si-o va asuma nimeni. Rusinea nu îmbie
la un asemenea gest. Daca ar fi fost vorba de vreun succes, s-ar fi înghesuit
în poza toti neavenitii, dar la un atare esec poza va ramâne fara
persoane.

O sa ma repet, ca si asa am strigat în pustiu de nenumarate ori în
ultimii ani, si o sa zic: radeti, fratilor si stadionul UTA! Arati terenul,
ca sa aibe, într-un fel, soarta Cartaginii, chit ca acolo s-o murit cu
gloria la piept, nu prosteste, ca aici, la noi.

Arati terenul si dati-l unora sa faca un hipermarket – e teren central, va
fi si loc de parcare. Echipa asta, oricum se va mai chema ea, va putea evolua
în Divizia C si pe „Motorul” o arena care poarta emblema marilor
realizari ale administratiei actuale.

La ce mai foloseste un stadion mare în Divizia C? La nimic. Ca sa nu
mai spun ca acel un milion si jumatate de euro, pus deoparte (sau nu-i pus?!)
de la demolarea stadionului CFR-Astra nu mai trebuie cheltuit pentru ceva ce
nu are viitor. Nu-i asa ca, pentru unii, caderea în „C” este
o mare usurare? Ba-i asa!

Tristan Mihuta