Încurcându-se în teorii şi principii, Mircea Geoană s-a pus împotriva proiectului de hotărâre privind votul uninominal elaborat de către reprezentanţii societăţii civile, reuşind performanţa să-i lase preşedintelui Băsescu un imens teren viran de acţiune în acest sens.
Evident, preşedintele a speculat în doi timpi şi trei mişcări ezitările pesedeilor, plasându-i pe aceştia din urmă – în ochii opiniei publice – pe poziţia comuniştilor retrograzi şi alergici la nou, temători să nu-şi piardă privilegiile izvorâte din votul pe liste de partid.
Aşa se face că Partidul Democrat – datorită prestaţiilor politice ale preşedintelui Băsescu, evident – se păstrează în sondajele de opinie la cota de 45 de procente, în timp ce pesedeul lui Geoană a ajuns să lustruiască, de-atâta utilizare, procentul de 20%.
Chiar şi electoratul rural, până nu demult fieful social-democraţilor români, a ajuns să tragă cu ochiul înspre Traian Băsescu şi să voteze cu democraţii. Acum se vede cel mai bine slaba strategie politică impusă de Mircea Geoană în partid, precum şi justeţea criticilor făcute în ultima vreme de către Adrian Năstase şi cei din Grupul de la Cluj.
Cel mai bun argument în sprijinul aserţiunilor de mai sus îl reprezintă chiar organizaţia judeţeană a pesediştilor arădeni, unde nu se întâmplă nimic deosebit, unde nu se mai fac alegeri (scadente de un an de zile) şi unde nu mai vine nimeni să-i întrebe de sănătate.
Dacă îşi exprimă ataşamentul faţă de Geoană, atunci totul e bine şi pot muri liniştiţi. Pace lor! Oricum, Băsescu le veghează somnul şi le gestionează procentele electorale.
Doru Sinaci
Citiți principiile noastre de moderare aici!