În PSD şi PNL se ascut săbiile

Sigur, Geoană ar putea ieşi din scenă de
bunăvoie – prezentându-şi demisia din
funcţia de preşedinte. N-ar fi o ieşire
onorabilă, având în vedere maniera
jalnică în care s-a prezentat în cursa
prezidenţială, dar ar evita momentul penibil
în care va fi alungat cu pietre. Pe de altă
parte, Geoană însuşi declara, în
pragul campaniei electorale, că va depune mandatul
de lider al PSD în cazul înfrângerii
la prezidenţiale. Are ocazia să se
ţină de cuvânt.

 Nici Crin Antonescu nu se simte prea bine.
Bătrânul lup Tăriceanu simte miros de
sânge şi se pregăteşte să-l
răpună pe cel care l-a răsturnat din
fotoliul de preşedinte al PNL. Mai mult, după
ce a probat virtutea răbdării, Tăriceanu
urmăreşte să-l plesnească şi
pe Dinu Patriciu, pentru că l-a abandonat în
favoarea lui Crin Antonescu. Ca să lovească
doi deodată, Tăriceanu este capabil să
bată palma cu duşmanul (Traian Băsescu)
şi să aţâţe în
sânul partidului pofta de putere, şansa de-a
pătrunde în cămara cu
bunătăţi a statului. Este greu să
rezişti ispitei în numele unor principii.
Mulţimea va voi la guvernare, iar Antonescu
şi alţi doi-trei fideli lui ar putea
rămâne cu principiile, dar la marginea
partidului, nu la vârful său.

 Sigur, Antonescu are şi opţiunea de a-l
înfrnge pe Tăriceanu cu armele acestuia,
acceptând intrarea la guvernare, ceea ce ar
însemna să-i ia lui Tăriceanu
jucăria. Sunt însă şi oameni care
dau totul pentru un principiu, iar Crin Antonescu ar
putea fi unul dintre aceia. Întrebarea pe care
mi-o pun este una serioasă: a sacrifica totul,
soarta proprie, poate şi soarta partidului pentru
a fi fidel unui principiu este semn de virtute ori un
semn de inabilitate politică? Pentru că
în politică, în politica noastră
cu atât mai mult, principiile, consecvenţa,
onoarea pentru cuvântul dat nu sunt
cărţi câştigătoare.
Dimpotrivă. Dacă se îndoieşte
cineva, îl aduc drept probă pe
câştigătorul Traian Băsescu.

Tristan Mihuţa