Nervi şi semne de furtună

A contat doar voinţa lui Traian Băsescu, pe când de vrerea democraţilor şi a liberal-democraţilor nu s-a preocupat nimeni.

Reacţii de adversitate pentru unificarea celor două partide au apărut încă din clipa anunţului televizat, pe care l-au făcut Emil Boc şi Theodor Stolojan. Fiindcă aşa s-a aflat în judeţe de fuziune, de la televizor. Nemulţumirile nu au fost şi nu sunt legate doar de faptul că organizaţiile au fost ignorate cu dispreţ. Sunt destui liberal-democraţi care pretind că nu se regăsesc în eterogenitatea ideologică şi doctrinară a PD-L. Şi tot mulţi sunt şi aceia care nu jubilează şi nu freamătă de bucurie pentru că au intrat într-un partid în care singurul lucru care contează sunt vrerea şi poruncile lui Traian Băsescu, de urmat fără cârtire.

Cel mai puternic motiv de supărare – şi la democraţi, şi la foştii liberal-democraţi – este creşterea concurenţei pentru funcţii. Atât în plan local, cât şi în plan naţional, respectiv pentru Parlamentul ţării, pentru un eventual guvern al PD-L, pentru agenţii guvernamentale etc. Şi deoparte şi de alta sunt activişti ai partidului care se vedeau, înainte de fuziune, în diverse funcţii şi poziţii. Unii chiar au investit bani şi muncă în virtutea acestor aşteptări.

Rezultatele PD-L la locale ar putea redeschide răni deocamdată „bandajate”. Dar tot ce s-a întâmplat nu se poate compara cu ceea ce va urma, înaintea alegerilor parlamentare. Atunci, nu va mai fi vorba de mârâieli ale unor inşi din teritoriu, adesea fără notorietate. Nervii vor pune în stare de conflict liderii de seamă ai celor două facţiuni. Disputele şi-au arătat deja existenţa potenţială şi explozivă. Să ne reamintim de reacţia lui Vasile Blaga la adresa „fâţei” Raluca Turcan. Sau de nemulţumirea democrat-liberalilor faţă de poziţia Elenei Udrea, o poziţie extrem de privilegiată şi în partid, şi în raport cu preşedintele Băsescu.

Mugurii luptei crâncene pentru posturi şi funcţii au răsărit şi zilele acestea, când vicepreşedintele PD-L, Cezar Preda, l-a contrat dur pe prim-vicepreşedintele aceluiaşi partid, Theodor Stolojan. Acesta din urmă, avertiza liderii judeţeni că vor fi înlocuiţi dacă vor avea rezultate slabe în alegeri. „Nu se ameninţă liderii filialelor în timpul campaniei electorale. Acest partid nu s-a construit pe ameninţări şi visuri de prim-ministru”, a spus Preda.

Mesajul este cât se poate de clar. Preda n-a reacţionat atât pentru a-i apăra pe lideri, majoritatea foşti democraţi, cât pentru a-l pune pe Stolojan la punct. Intervenţia lui Preda e un fel de a-i spune lui Stolojan „ciocul mic!”. Mai mult, îi sugerează că nu-şi cunoaşte lungul nasului, că uită calitatea sa de nou venit în partid şi, nu în ultimă instanţă, să-şi ia gândul de la funcţia de premier. Funcţie pe care, între noi fie vorba, şi-o doreşte şi Cezar Preda.

Nu va fi linişte în PD-L. Nici înaintea alegerilor parlamentare şi nici după. Şi asta, pentru că fuziunea a fost o operaţie efectuată contra naturii.

Tristan Mihuţa