Neplăcută, dar statistică. Patru cazuri de moarte infantilă în plus, nimic altceva. Nu ne surprinde. Personalul medical se obişnuieşte cu moartea (altora) la fel cum se obişnuiesc unii cu drogurile. La început, la primul, la al doilea deces poţi avea un şoc, dar, ulterior, şocul se transformă în obişnuinţă.
Dacă medicii devin, în timp, imuni la decese, că e vorba de copii ori de adulţi, familiile care pierd copii, adolescenţi ori maturi, care aveau mulţi ani de viaţă, în faţă trăiesc drame profunde. Cu câteva zile în urmă, abordam subiectul celor patru decese şi prim prisma suferinţei părinţilor care şi-au văzut transformată bucuria în plâns, dar şi din perspectiva unei mai sigure asistenţe medicale în Spitalul Matern.
N-am dat nume, nici nu aveam în vedere pe cineva anume. Cum n-am desfăşurat o anchetă, n-am adunat probe, era de bun-simţ să abordez problema în globalitatea sa. Respectiv, să îndemn corpul medical, edilii oraşului, pe toţi cei responsabili, să accepte că lucrurile nu sunt în regulă la Spitalul matern. De ani de zile, Spitalul matern din Arad a pierdut din reputaţie. Mulţi, cei cu dare de mână, ocolesc Maternitatea din Arad. Să nu uităm că primarul Aradului, Gheorghe Falcă şi-a dus soţia să nască la Szeged. Şi nu e singurul. Tot mai mulţi arădeni o iau spre Szeged, Timişoara sau, mai nou, spre Chişineu Criş.
Ce mă indignează, dincolo de moartea celor patru nou-născuţi, într-un interval de doar 48 de ore, este faptul că nimeni, nici o voce din corpul medical al Maternului nu vorbeşte despre dificultăţile cu care se confruntă spitalul. Nimeni nu are – nu curajul – ci răspunderea profesională, morală, deontologică să pună degetul pe rană. Mai că aş înţelege şi să nu vorbească despre neglijenţe – că deh!, există o solidaritate notorie între „breslaşi”.
Nu înţeleg, în schimb, şi nici nu pot accepta vreo explicaţie, pentru faptul că medicii de la Matern nu ies în public – în faţa autorităţilor şi, pentru a pune presiune pe ele, în faţa presei – ca să vorbească despre dificultăţile obiective pe care le întâmpină. Despre dotările de care ar avea nevoie, despre sursele patogene, de infecţie existente în spital, pe care nu le pot controla. Nu-i aud strigând cu disperare că Aradul are nevoie de un alt „matern”.
Jenantă până la culme este şi reacţia lui Iosif Matula, preşedintele Consiliului Judeţean Arad. Refuzând să accepte păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor patru bebeluşi (la propunerea consilierului Iosif Duka), Matula a refuzat să accepte că Maternitatea este o problemă care merită o atenţie excepţională. Momentul de reculegere ar fi fost un gest simbolic, unul de asumare a preocupării pentru copiii care se vor naşte în Arad, mâine şi poimâine. Dar, vorba aceluiaşi Duka, investim în sedii luxoase şi ignorăm spitalele. Mai mare ruşinea!
Chiar să înţelegem că nimic nu este mai important decât viaţa nou-născuţilor pentru o societate, oricare ar fi, „chiar” şi cea românească!
Tristan Mihuţa
Trimite articolul
X
nadia says: ce sa mai spunem cand in saloanele unde mamele care stau cu bebelasii lor imediat dupa nastere sa vezi ca vine si in cadita unde se spala bebelasii dimineata femeia de serviciu dupa ce spala pe jos arunca mizeria in cada respectiva, ca spala pe jos si i-ti arunca slapii pana in partea cealalta a patului, sa vezi ca in fiecare dimineata i-ti face trezirea ca la armata .Sunt o multime de reguli pe care le impun acest spital in care i-ti doresti ca mama sa te duci sa nasti in siguranta si te afli in urma nasterii dupa durerile pe care le- nduri ca asta este ceva firesc, dar mai exista si aspecte pe care sunt greu de tolerat din partea cadrelor medicale, care nu te baga in seama daca nu le dai nimic . Si atunci ne mai miram ca acei copilasi au murit! Indolenta este peste tot in jurul nostru dar unde te-ai astepta ca e mai putin tocmai acolo se arata pe fata si cu mult sarcasm. Asta este mentalitatea unor oameni care in loc sa ajute esti un simplu om exact ca un obiect!!!!!! CUMPLIT, INFIORATOR SI GREU DE ACCEPTAT!!!!!!!!!!!!
