Este prăpăd în ţară, cum ar veni. Bun, şi?! Asemenea ciobanului din Mioriţa, ne tânguim, dar rămânem inerţi în faţa nenorocirii. Nu avem reacţie, nu ieşim în stradă ca să strigăm, conjugând milioane de glasuri: „Gata! Ajunge! Plecaţi!”. Nu avem nici măcar „hărnicia” de a ne ridica din fotoliu şi de a merge la urne, ca să-i trimitem la plimbare pe cei care ne fac viaţa un calvar.
Nu ne deranjam să mergem la vot, dar nu ne ajunge ziua să-i blagoslovim pe cei aleşi. „Aleşi de dracu, că eu nu i-am ales”, auzi din toate părţile. Nu i-aţi ales, dar cei mai mulţi nici nu aţi votat împotriva lor, pentru a nu fi aleşi. În 2008, bunăoară, la alegerile parlamentare – importante, pentru că în funcţie de rezultatul lor s-a format coaliţia de guvernare, s-a desemnat premierul etc. – doar 39,26% dintre noi ne-am prezentat la urne. Ceea ce înseamnă că actualii guvernanţi nu reprezintă nici măcar 20% din totalul populaţiei cu drept de vot. Altfel spus, actuala putere a fost oferită jocurilor de culise ale lui Traian Băsescu de o minoritate nefiresc de „subţire”.
Ce-i de făcut? Poate că ar trebui reintrodus votul obligatoriu – măcar până vom învăţa exerciţiile democratice. Astfel, s-ar combate fraudele electorale, cumpărarea votului. Şi puterea instalată ar fi cu adevărat reprezentativă. Nu credeţi?
Citiți principiile noastre de moderare aici!