Obişnuită să fie o vedetă de prim-plan, se prea poate ca nesurmontarea pragului să o fi marcat. Chiar şi aşa, trebuie să fi fost şi alte motive care au determinat-o să aleagă scena unei alte lumi, lumea umbrelor.
Totuşi, discuţia asupra soartei, dar şi a condiţiei artiştilor în lumea de ieri şi în cea de azi, nu este inutilă. Soliştii de muzică uşoară sunt, indiscutabil, cele dintâi victime ale „erei noi”. S-a renunţat la muzica de calitate. Tinerii de 20 de ani care au inundat studiourile de radio promovează un alt gen de muzică. Facilă, aş zice, dar trebuie s-o fac cu destulă prudenţă – ştiţi cum se spune, de gustibus non disputandum. Totuşi, îţi vine greu să accepţi că o Mirabela Dauer, o Angela Similea şi atâtea alte soliste pot fi preferate unor piţipoance care n-au voce şi nu ştiu decât să se bâţâie, mimând cântatul. Nici că se promovează nulităţi doar pentru a înălţa trupul şi a îngenunchea spiritul. Să nu ne mai intereseze actul cultural, ci doar banul obţinut din subproduse culturale, din kitsch?
Ceva se întâmplă cu noi. Şi nu ceva bun. Uitaţi-vă cum a dispărut umorul de calitate. Cum au dispărut actorii de comedie, actorii în general. Cum dispar acei monştri sacri ai scenei şi în urma lor actorii buni îi poţi număra pe degete. Şi vremurile se anunţă a fi şi mai dramatice: uitaţi-vă ce colhozuri culturale se pun la cale, după modelul nefericit pe care îl cloceşte, din păcate, tocmai primarul nostru, Gheorghe Falcă.
O adevărată tragedie bântuie lumea sportului. Nu mai reprezentăm nimic la olimpiade, la campionatele europene sau mondiale. Nu mai avem sportivi, iar banii pentru sport sunt tocaţi de miniştri precum Monica Iacob Ridzi ori nu se mai alocă deloc. Să ne surprindă că n-am mai produs un brand în sport, de la Năstase, Nadia şi Hagi? Nu ne mai surprinde nimic. Nici măcar faptul că anu mai reprezentăm nimic, pe toate planurile.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!