Nu ne aşteaptă nimic bun

Nu o spunem noi, o spun patronatele şi
analiştii. Iar proiectul de buget pare conceput
mai curând cu scopul de-a adânci criza,
decât să-i diminueze efectele.

Este straniu că, într-un an de criză,
guvernul mizează că va colecta de la firme
şi de la cetăţeni mai mulţi bani
decât anul trecut. Să nu ştie
guvernanţii că firmele nu au comenzi, că
au pierdut pieţe şi nu mai au unde
să-şi vândă produsele? Nici
că, din această cauză, îşi
restrâng activitatea, trimiţând
în şomaj o mare parte dintre angajaţi?

Sigur că ştiu! Şi atunci? Cum să ne
explicăm că proiectul „prevede”
că, numai din impozitul pe profit al firmelor, vor
intra la buget cu circa trei la sută mai
mulţi bani ca anul trecut? Nu găsim
decât o singură explicaţie: acest buget
este croit anapoda, de oameni care nu
stăpânesc noţiuni elementare de
economie şi finanţe. Părerea de mai sus
ne este întărită şi de faptul
că sumele încasate din impozitul pe venitul
persoanelor fizice sunt estimate să se majoreze cu
aproape 9 la sută.

Aberantă este şi măsura de a majora
contribuţiile sociale ale angajatorului şi
ale angajatului, cu 3,3 la sută. Ungaria,
dimpotrivă, le-a redus. De ce? Pentru că
în plină criză, când firmele au
dificultăţi şi trebuie să
reducă numărul angajaţilor, este
recomandabil să mai iei ceva din povara
angajatorului. Or, Cabinetul Boc procedează tocmai
pe dos – mai pune o piatră de moară în
sarcina firmele, de parcă nu erau destule. Mai
mult, loveşte în angajat din două
direcţii: îi reduce venitul şi,
totodată, îl expune concedierii.

Contribuţiile sporite şi taxele mai mari nu
vor aduce în buget veniturile scontate. Guvernul
împovărează companiile şi le
determină să recurgă la concedieri,
sporind numărul şomerilor. Sau, va spori
munca la negru. Creşterea accizelor la produsele
„de lux” va conduce şi ea la
creşterea evaziunii fiscale. În concluzie,
toată lumea va pierde. Iar Guvernul îşi
va proba incompetenţa.

Tristan Mihuţa