Ei sunt imaginea şcolii, aceşti elevi care învaţă, cei mai mulţi pe brânci, care merg la olimpiade şi concursuri, care obţin rezultatele bune, despre care toţi vorbesc cu respect. De ce acum ar face de ruşine şcoala? Pentru că au luat atitudine, pentru că nu le este frică să-şi asume protestul, pentru că au curaj să strige că s-a făcut, în opinia lor, o nedreptate? Au luat apărarea portarului, acel om pe care majoritatea îl confundă cu clanţa uşii. Pentru ei, acest om a însemnat ceva. Nu s-au sfiit să dea mâna cu el şi să schimbe câteva vorbe. Poate au şi învăţat câte ceva de la el. Spre exemplu, că e important să ştii numele celor cu care lucrezi, că nu sunt simple marionete într-o aglomeraţie. E o lecţie bună pentru viaţă, învăţată de la un portar. Cu siguranţă au avut micile lor interese, dar reacţia lor e de admirat. Au ripostat. Într-o societate în care lipsa de reacţie e aproape virală, gestul lor e vital. Aceşti tineri, o parte din ei peste 18 ani, au curajul de a spune NU, atunci când ei simt că lucrurile au luat-o razna. Când simt că cineva, fie el şi un portar, a fost nedreptăţit. Nu se ascund, nu se feresc. O spun cu voce tare. Poate dacă ar fi fost siguri că putea fi purtat un dialog, ar fi dialogat. Cine ar fi fost, însă, dispus să stea de vorbă cu ei pe un asemenea subiect? Probabil că nimeni nu a considerat că efectul plecării unui portar merită discutat. Merita însă un moment de reflecție, poate şi pentru a vedea de ce înlocuirea unui om poate declanşa o asemenea reacţie.

Nu au făcut de ruşine şcoala, au arătat doar că le pasă de cel de lângă ei şi au îndrăznit să o arate. Au încă sistemul de valori nevirusat de interese majore şi orgolii. Îşi respectă şcoala şi profesorii, dar ştiu să îi respecte şi pe cei considerati mai puţini importanţi. Nu îi puneţi la zidul ruşinii pentru atitudinea lor! Merită respect. Şi poate merită să fie invitaţi la un dialog, un dialog din care fiecare ar avea de învăţat.

Si fără îndoială aveţi multe lucruri de învățat de la profesorii voştri, cu excepţia curajului şi a solidarității. Profesorii nu au reuşit să protesteze nici măcar când li s-au tăiat salariile cu 40%. Si nu uitați că în lipsa curajului, toate virtuțile sunt corupte.