O întâmplare şi o învăţătură de minte

Uneori îi putem îndruma, ajuta, alteori ba. Depinde de natura problemei cu care vine fiecare.

Zilele acestea ne-a căutat G.G., de pe strada Desseanu. A păţit ceva de care îi este ruşine – de aceea ne-a şi rugat să nu-i dăm numele complet, ci doar iniţialele. Dar să vedem despre ce este vorba.

 „În seara zilei de sâmbătă, 11 august, ora 22.30, a trebuit să merg urgent la Şiria, după copil. Neavând de unde să cumpăr bilet de tramvai, în centru, lucrătorii firmei PP, de pe Episcopiei, ne-au legitimat şi ne-au amendat… . Consider că nu este corect, din moment ce n-am avut de unde să cumpăr bilet. Dacă circulă tramvaiele, ar trebui să fie deschise şi casieriile, până la ora circulaţiei”… .

Dacă e să-l credem pe cuvânt, omul are şi un dram de dreptate şi circumstanţe atenuante. Fiind o chestiune de forţă majoră (trebuia să meargă după copil), iar casele de bilete fiind închise, la acea oră, a urcat în tramvai, împreună cu soţia, şi a riscat.

Cetăţeanul are dreptate şi când spune că, atâta vreme cât tramvaiele sunt în circulaţie, ar trebui să existe şi posibilitatea de a-ţi cumpăra bilet. Logica sa e pe cât de simplă, pe atât de plină de bun simţ.

De ce, totuşi, nu se pot procura bilete de călătorie în tot intervalul ăn care circulă tramvaiele? Pentru că nu este rentabil să plăteşti o casieră pentru alte câteva ore, în care ea mai vinde un bilet, două, poate niciunul – argumentează Petru Cuvineanu, director tehnic la Compania de Transport Public.

Şi argumentaţia dumnealui (asociată cu opinia că fiecare ar trebui să ne asigurăm cu un bilet pentru orice eventualitate) pare să aibe logica sa.

Dar vatmanul n-ar putea deţine câteva bilete pentru situaţii excepţionale? „Nu, adaugă Petru Cuvineanu. Sistemul de gestionare a banilor are regulile lui. Ar trebui să-l facem pe vatman gestionar. Or, el are destule de făcut”.

Aici, nu putem fi întrutotul de acord cu dumnealui. Un bilet, două, la ore când tramvaiele nu mai sunt atât de aglomerate, n-ar fi nu ştiu ce complicaţie pentru îndatoririle vatmanului. Dar, mă rog, Compania are politica sa de abordare a relaţiei cu călătorii.

Revenind la păţania lui G.G., de care au avut parte şi alţi arădeni, un lucru e clar: când te urci în tramvai fără bilet, îţi asumi şi riscul de-a fi amendat. Controlorii nu stau să analizeze caz cu caz, nu au de unde să ştie nici măcar dacă nu sunt pure invenţii explicaţiile celui fără bilet. Dacă frica păzeşte pepenii, prudenţa are grijă de banii din buzunar.

Tristan Mihuţa