Omul care aduce liniştea

Banalitatea este generată de faptul că avem
de-a face cu un fenomen, nu cu nişte accidente de
parcurs, în promovarea oamenilor în
funcţii importante.

De-a lungul anilor, am văzut ginecolog pe post de
ministru al Agriculturii, contabil pus ministru la
Sănătate, avem chiar acum un inginer în
fruntea Finanţelor… Coborând scara, vom
găsi inepţii de tot felul, în toate
instituţiile, judeţele şi
localităţile patriei. Zic
„inepţii” pentru că mulţi
oameni, a căror pregătire nu are nicio
legătură cu funcţia în care ajung,
sunt împinşi în faţă doar
pentru că „sunt de-ai noştri”
şi vor fi „de-ai noştri”, cu
atât mai mult, din momentul în care au
ajuns îndatoraţi, obligaţi celor care,
adesea, i-au scos din anonimat.

Nu o să vorbesc despre nepoata lui Boc, nici
despre Cătălin Baba, şeful Cancelariei
premierului Boc, acuzat de nepotism şi trafic de
influenţă, nici despre cel care nu a mai
ajuns purtător de cuvânt al premierului sau
de „penalul” Costel Iancu, omul lui
Berceanu. N-o să zăbovesc nici măcar
asupra „succesurilor” junei Elena
Băsescu, în politică. Avem destule
exemple lângă noi, la Arad.

Iată că, din multitudinea de
posibilităţi, de oameni cu pregătire
juridică ori cu mare experienţă în
administraţie, PDL Arad a impus în postul de
prefect taman un silvicultor! De ce a considerat
partidul lui Falcă şi Seculici că domnul
Călin Bibarţ trebuie să lase
pădurile pe mâna altora şi să
treacă urgent în scaunul de prefect – ca
să vegheze la respectarea legilor în
teritoriu – e greu de înţeles. Nu este
însă greu de bănuit. Probabil, asemenea
aducerii, illo tempore, a lui Iosif Matula
în fruntea CJA, de la Chişineu Criş, a
fost nevoie de unul „de-al nostru” şi
la Prefectură. Docil şi util. Care să nu
mai pună beţe în roatele
maşinăriei. Că altfel, de ce?

Tristan Mihuţa