Arad, anul 2023. O femeie de 55 de ani este omorâtă de tramvai în timp ce încerca să coboare din mijlocul de transport în comun împreună cu fiica sa de 12 ani, cu handicap psihic sever, aflată în cărucior. Autorii „măcelului”: un tramvai Tatra care de mult ar fi trebuit tras pe linie moartă și un vatman neatent, care nu s-a asigurat corespunzător atunci când a plecat de pe loc. Spune el că s-a bazat pe butonul de pe bord care s-a făcut verde, semn că toate ușile tramvaiului erau închise. Așa o fi fost, însă având în vedere despre ce fel de tramvai vorbim, acel fel de tramvai unde ușile nu se închid mai niciodată complet, martorul de pe pupitrul de comandă e doar orientativ. Sigur că se fac verificări și asupra stării tehnice a tramvaiului care, mai mult ca sigur, nu ar trebui să se mai afle în circulație în anul 2023, pentru că nu oferă niciuna dintre facilitățile obligatorii la nivel internațional – și anume accesul facil al persoanelor cu handicap, dar și al cărucioarelor pentru copii.

Până atunci, însă, Compania de Transport Public Arad ne vorbește cu nonșalanță și cu o detașare de speriat despre „cutume internaționale”, conform cărora coborârea cu cărucioare nu se face pe prima ușă a vagonului. Așadar, victima poartă o parte din vină.

Te uiți la ei și nu îți vine să crezi că, stând în fața unui tramvai care mai are puțin și se dezmembrează, îți vorbesc despre obiceiuri internaționale și practici din țări civilizate. Se uită frumos în cameră și îți spun, fără să le treasară un mușchi pe față, că și victima a greșit.

Da, știm, „poate a spus copilul ceva, a vorbit urât”, ca să parafrazăm o celebră întâmplare care a avut în prim plan un preşedinte al României, prin urmare vina nu ne aparține în totalitate sau poate chiar deloc. Cumva, ne-am curățat conștiința, ne-am spălat frumușel pe mâini, adică putea și amărâta aia să fie mai atentă, mai ales că avea și un copil cu ea, și să nu mai trateze cu indiferență „cutumele internaționale”. Adică, unde ne trezim?

La fel par să fi gândit și conducătorii acestui oraș care s-au ținut cât au putut ei de departe de această tragedie.

Primar și viceprimari au tăcut mâlc și și-au văzut pe mai departe de minivacanța de Sfânta Maria, fără să transmită măcar un mesaj public care să ne asigure pe noi, cetățenii acestui oraș, că EI sunt acolo, că EI vor face în așa fel încât astfel de tragedii să nu se mai întâmple, că EI sunt alături de familia îndurerată, că EI vor lua măsuri, vor cerceta, vor cere explicații.

Orice, o formă de emaptie, fie ea și mimată, ar fi fost mai potrivită decât această tăcere asurzitoare venită din Palatul alb de la Kilometrul 0.

Între timp, se (mai) închid ușile peste încă o tragedie care nu ar fi trebuit să se întâmple, se închid ușile peste nepăsarea și cinismul vostru, al celor care, în spatele ușilor capitonate, blestemați în barbă ceasul rău. Nu de părere de rău pentru necazul petrecut, ci pentru că nu înțelegeți de ce toate vi se întâmplă vouă, celor pregătiți să mai cereți niște voturi de la orașul acesta, în mai puțin de un an.

sorina.ambrus@informmedia.ro