Cu aerul său veșnic serios, cu vorbele bine măsurate și cu autoritatea celui care a demonstrat deja că știe ce are de făcut, Ilie Bolojan pare din altă specie, pare să nu aibă nimic în comun cu tagma politicienilor români. Și nici nu prea are. Pentru el nu există combinații, șmenuri, glumițe, sau nepotisme, există doar bună organizare și cheltuire eficientă a banului public. Aici însă e marea problemă, deoarece în plasa pe care se străduiește să o întindă se vor prinde muște și alte gângănii inclusiv din propriul partid, astfel încât mulți dintre colegii săi, sau dintre protejații lor, se vor trezi fără sinecuri, fără nenumărate avantaje, chiar fără celebrele sporuri. Apropo de sporuri, sindicaliștii de la APIA amenință deja cu greva în cazul în care li se va diminua sporul de antenă și nu doar ei vor face asta. De câtă nesimțire ai nevoie pentru a amenința cu sabotarea proiectelor europene pentru că folosești calculatorul câteva ore pe zi? Ore în care binențeles că citești și presa, scrisă de cei fără spor de antenă, sau navighezi pe oceanul întins al social media. Cu ceva timp în urmă am aflat că directorul instituției Avocatul Poporului primește lunar 2500 de lei spor pentru praf, asta pe lângă voucherul pentru haine. Oare nu au aspiratoare acolo? Sunt oameni care muncesc o lună în praf doar pentru acești bani.

Consiliu Superior al Magistraturii a sărit ca ars în apărarea semizeilor care se pensionează cu vreo 20 de ani mai repede decât umilii muritori de rând.

Cei care lucrează în sistemul privat nu beneficiază de aceste sporuri și nici nu sunt organizați în grupuri care să poată pune presiune pe guvernanți, antreprenorii “beneficiază” doar de măriri de taxe și impozite. Cum ar fi ca și mediul privat să o pună de o grevă fiscală, de exemplu, să refuze să mai plătească taxe din care să fie achitate pensii nesimțite, salarii umflate la tot felul de regii neperformante, sporuri ridicole, sau cheltuieli ce nu au vreo acoperire logică. Reveninid la sporuri, poate nu știați că în țărișoara asta, peste un milion de bugetari primesc lună de lună sporuri care depășesc 30% din cheltuielile salariale ale statului. Se primesc sporuri pentru antenă, pentru praf, pentru confidențialitate, pentru unde electromagnetice (asta în Parlamentul României!), pentru stresul provocat de munca la birou, sau pentru posibilitatea de a dezvolta hemoroizi. Asta din urmă e chiar tare, dar din păcate adevărată. Pe lângă astea mai sunt o grămadă de sporuri ținute la secret, cred că și lor le e rușine de ce și-au putut acorda. Dar un spor că încă vă suportă, nu pot primi oare și cei care lucrează într-o fabrică, într-un magazin, într-un atelier, sau oriunde se plătesc impozitele din care vă faceți de cap?

Toți acești beneficiari de legi strâmbe îi vor sări în cap lui Bolojan, vor încerca să-l discrediteze în timp ce pe față îi vor jura supunere veșnică, toți specialii vor sări să muște, nu cumva să fie obligați să trăiască doar din salariu, fără sporuri. Iar asta e doar una dintre fețele acestei hidre pe care proaspătul premier vrea să o stârpească.

E o șansă mare pentru România cu acest bihorean hotărât și intransingent, o șansă de normalizare a țării, însă, din nefericire, e aproape singur în lupta asta, iar balaurul are peste un milion de capete.