Cronologic vorbind, UTA a îndurat în acest an cea mai mare umilinţă din istoria ei de peste şase decenii, retrogradând în eşalonul trei. Acolo unde, avea să stea doar câteva săptămâni, pentru că un „artificiu regulamentar” şi doi investitori a îmbrăcat-o, din nou, în straie de sărbătoare, pretabile Ligii I. A fost aidoma unui vis frumos împlinit.
Al doilea sport în Arad, ca priză la public, baschetul, ne-a oferit şi el lacrimi. De bucurie, fetele de la B.C. ICIM, care au reuşit miracolul readucerii titlului naţional în vitrina unui om, Ioan Faur, care se confundă cu istoria şi performanţele strălucitoare ale acestei echipe. De tristeţe, pentru cândva invincibila West Petrom, ajunsă azi pe „buza” prăpastiei, la un pas de desfiinţare, într-o stare de compătimit.
Cu rugby-ul vom încheia trecerea în revistă a sporturilor de echipă cu rezultate remarcabile în 2006. O echipă clădită, după chipul şi asemănarea lui Ovidiu Şerban, avea să fie la doar… o victorie de titlul naţional. Oricum, postura de vicecampioană rămâne cea mai mare performanţă a sportului cu balonul oval arădean.
Aflându-ne la jumătatea unui nou ciclu olimpic, o doză de îngrijorare ne cuprinde, aruncând o privire peste sporturile individuale. Odinioară tari la acest capitol – este drept, ajutaţi şi de dublele legitimări – în anul care-l încheiem, ne-a salvat paleta Dănuţei Dodean şi braţele lui Adrian Jigău, în fapt, sportivii lui 2006 în Arad. Iar din spate, slabe speranţe să apară ceva.
Cum Crăciunul şi Anul Nou cad într-o zi de luni, împiedicându-ne să ne mai întălnim în acest colţ de pagină, este timpul pentru a „decreta” ca cele rele să se spele, iar cele bune să se adune în 2007, pentru familia sportului arădean.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!