Vă prezentăm un nou episod din ora de istorie predată în aer liber de profesorul Cristian Stoica elevilor săi de la școala Profesională „Astra”, în care puteți afla mai multe despre apariția muzeelor și despre muzeul mănăstirii din Gai. Opera de artă, spune profesorul, este cea care de cele mai multe ori ne arată fața frumoasă a unei realități pe care noi o vedem zugrăvită în alb și negru. Mihai Eminescu spunea: „Nu e păcat⁄Ca să se lepede⁄Clipa cea repede⁄Ce ni s-a dat”.

Muzeul nu trebuie să lipsească

Apariția muzeelor, își începe ora Stoica, a fost necesară pentru păstrarea operelor de artă în condiții optime și pentru a permite accesul publicului la cunoașterea frumuseților create de artiștii vremurilor trecute. Muzeele au o zi a lor în luna mai, zi în care accesul vizitatorilor este gratuit pentru a stimula publicul ca măcar o dată în an să întoarcă privirea spre trecut. De pe cartea de vizită a unui oraș nu trebuie să lipsească muzeul, el trebuie vizitat și prețuit pentru că între pereții lui se află „ziua de ieri”.

Muzeul mănăstirii Gai

„Fosta reședință a episcopilor Aradului este azi muzeu. Zugrăvită în alb, aceasta adăpostește numeroase obiecte de artă. Cel care a pus bazele muzeului a fost episcopul Teoctist (episcop al Aradului, Ienopolei și Hunedoarei între 1962-1973), cel care va ajunge Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007). Regimul politic de la acea vreme a luat decizia închiderii mănăstirilor din țară. Exista însă o prevedere prin care se acorda dreptul de a funcționare al unei mănăstiri acolo unde exista un muzeu. Bazându-se pe această prevedere, episcopul Teoctist solicită preoților din cadrul eparhiei, care se întindea pe două județe, Arad și Hunedoara, să doneze obiecte de cult și artă pentru muzeul de la Gai. Muzeul va fi deschis oficial începând cu 23 octombrie 1967. Este frumos să privești operele de artă în muzeu pentru că și clădirea acestuia are farmecul său, ea însăși fiind o clădire istorică unde s-a și scris istorie”, spune profesorul Stoica.

Fereastra spre biserică

„Acum stă închisă și puțini sunt cei care au remarcat-o și un număr și mai mic de persoane știu poveste ferestrei ferecate cu obloane. Clădirea în care a funcționat reședința episcopală și astăzi găzduiește muzeul este lipită de vechea biserică a mănăstirii, fiind construită în stil baroc. În peretele comun se află «săpată» o fereastră. Cei mai mulți dintre noi ne gândim să ne asigurăm bătrânețile pentru a nu fi o povară pentru cei din jurul nostru. De cele mai multe ori suntem cu gândul la bunurile materiale.

Cel care a hotărât ca această fereastră să fie făcută s-a gândit la sufletul și bătrânețea sa. La momentul la care nu va mai putea merge la slujba din biserică o va privi și asculta de la geamul reședinței sale. Acesta a fost episcopul Sinesie Jivanovici.

Istoria se repetă spunea cineva și mare dreptate are. Acum istoria se repetă la scară mai largă”, explică Stoica.

Episcopul Sinesie Jivanovici

„Episcopul Sinesie își întindea jurisdicția asupra Aradului și Bihorului. Ierarhul este primul care este preocupat de istoria bisericească a eparhiei, acesta întocmește o listă a ierarhilor care s-au succedat la conducerea episcopiei Aradului până la el. Tot el este cel care plătește leafă și îi oferă cazare unui profesor care cunoștea mai multe limbi străine pentru a educa tinerii care erau apropiați de biserică.

Mănăstirea Gai este un loc de rugăciune, liniște și reculegere dar și un spațiu unde istoria și cultura Aradului sunt la ele acasă”, își încheie ora de istorie profesorul Cristian Stoica.

„Clădirea în care a funcționat reședința episcopală și astăzi găzduiește muzeul este lipită de vechea biserică a mănăstirii” – Cristian Stoica