O trupă de break dance intră în scenă ca un tot unitar, însă după aceea fiecare individ intră în cerc şi face tot felul de giumbuşlucuri, pentru a atrage cât mai multe aplauze. La finalul spectacolului, spectatorul rămâne cu imaginea unei trupe, însă cele mai persistente pe retină rămân numerele individuale cele mai reuşite.

Dacă ţărăniştii rămîn cu ceva memorabil în istoria postdecembristă, atunci vor rămâne cu faptul că au distrus agricultura. Cel puţin în judeţul nostru, liderii ţărănişti umblau prin sate şi comune şi îi îndemnau pe oameni să distrugă ceapeurile – unul lua o vacă, altul ţigla de pe grajduri. La rândul său, Ion Iliescu şi guvernul Roman au o vină, pentru că nu au avut curaj să se opună desfiinţării ceapeurilor. Oamenii puteau fi reîmproprietăriţi, dar să rămână în asociaţie.

În sfârşit o veste bună! Emil Boc va avea grijă de noi şi pe mai departe! Nu demisionează nici el, nu va fi remaniată nici echipa guvernamentală pe care o conduce. Sau nu o conduce?

Banca Mondială ne vrea, iar despre Fondul Monetar Internaţional nu mai există niciun dubiu: ne-a cerut de ceva vreme în căsătorie, iar noi am spus de fiecare dată DA, fără să ezităm. Dacă FMI ne face oferte la nivel de ţară, Banca Mondială a pus ochii chiar pe Arad.

După 1989, toată lumea se aştepta să fie reabilitat respectul faţă de cetăţean. Bunăoară, mă gândeam că se va face totul pentru sănătatea oamenilor, a naţiunii, la urma urmei. Ştim cum a fost înainte, pe vremea lui Ceauşescu, era frig în spitale, mâncarea era proastă, pacienţii îşi cumpărau medicamente...

Tot ce se petrece astăzi în aceasta ţară i se datorează lui Traian Băsescu. Şi asta, pentru că a reuşit să pună Parlamentul între paranteze. A creat o majoritate artificială şi, mai ales, otrăvitoare pentru democraţie.

Eram corespondent al „Scânteii” şi scrisesem un articol despre seceriş.

Deputatului Dan Păsat i s-a pus sechestru pe întreaga avere. Monica Ridzi şi-a citit dosarul de trimitere în judecată. Liderul sindical Petcu este judecat pentru sute de mii de Euro câştigate pe căi necurate.

Ce îi lipseşte acestei ţări este un program de dezvoltare. Cu ani în urmă ironizam programele cincinale din vremea lui Nicolae Ceauşescu. În principiu, nu era o tâmpenie. Japonia are şi acum un plan de dezvoltare, elaborat pe câţiva ani. O guvernare este ca un echipaj de pe o corabie, care trebuie să ştie în ce direcţie o ia. Pentru asta, fireşte, trebuie să aibă pe cineva priceput la timonă – un comandant, un premier, un guvern responsabil.

Astăzi o să las politica deoparte şi o să ma plec asupra vieţii. Asupra vieţii cuplurilor.