După 1989, toată lumea se aştepta să fie reabilitat respectul faţă de cetăţean. Bunăoară, mă gândeam că se va face totul pentru sănătatea oamenilor, a naţiunii, la urma urmei. Ştim cum a fost înainte, pe vremea lui Ceauşescu, era frig în spitale, mâncarea era proastă, pacienţii îşi cumpărau medicamente...
Tot ce se petrece astăzi în aceasta ţară i se datorează lui Traian Băsescu. Şi asta, pentru că a reuşit să pună Parlamentul între paranteze. A creat o majoritate artificială şi, mai ales, otrăvitoare pentru democraţie.
Eram corespondent al „Scânteii” şi scrisesem un articol despre seceriş.
Deputatului Dan Păsat i s-a pus sechestru pe întreaga avere. Monica Ridzi şi-a citit dosarul de trimitere în judecată. Liderul sindical Petcu este judecat pentru sute de mii de Euro câştigate pe căi necurate.
Ce îi lipseşte acestei ţări este un program de dezvoltare. Cu ani în urmă ironizam programele cincinale din vremea lui Nicolae Ceauşescu. În principiu, nu era o tâmpenie. Japonia are şi acum un plan de dezvoltare, elaborat pe câţiva ani. O guvernare este ca un echipaj de pe o corabie, care trebuie să ştie în ce direcţie o ia. Pentru asta, fireşte, trebuie să aibă pe cineva priceput la timonă – un comandant, un premier, un guvern responsabil.
Astăzi o să las politica deoparte şi o să ma plec asupra vieţii. Asupra vieţii cuplurilor.
Eşecul primei noastre reprezentative, la Zenica, în Bosnia are mai multe explicaţii. În primul rând, el sugerează sau, mai bine spus, exprimă perfect starea fotbalului românesc. Un fotbal de slabă factură.
Nu cred în ce spune premierul Emil Boc, care este o maşină de vorbe fără conţinut. Nu vom ieşi din criză prea curând. Mai degrabă îl cred pe Adrian Vasilescu, consilierul si purtătorul de cuvânt al lui Mugur Isărescu, care spunea că încă doi ani nu vom ieşi din criză. „Ne ghidăm după logica politică, logica sindicală şi logica electorală. Faţa în faţă cu aceste contradicţii vom ieşi greu din impasul în care suntem”, spune el, zilele acestea. Da, sunt convins că aşa este, nu vom ieşi din criză.
Gheorghe Burdan, primarul oraşului Chişineu Criş, nu îmi este prieten, nu am fost nicodată mai mult decât doi oameni care se cunosc.
Aud adesea că toate guvernările de după 1989 au fost la fel de neperformante.