În PD-L, spiritele s-au încins. Şi „temperatura” creşte, pe măsură ce ne apropiem de alegerile pentru conducerea partidului. Fierbere mare este mai cu seamă în gruparea Băsescu-Boc-Udrea. De acolo se aruncă vorbe grele înspre tabăra lui Vasile Blaga. Nu putem uita că Traian Băsescu l-a făcut „caporal”, pe Blaga. Adică un ins mărunt, neînsemnat, incapabil pentru a conduce Partidul Democrat-Liberal.

Eşecurile care s-au abătut, şi se abat şi astăzi, mai mult ca niciodată, în devenirea, progresul ţării noastre au drept cauză primordială mizeria morală şi lipsa de performanţă în care este învăluită, până la sufocare, clasa politică. În politica românească, criteriul valorii, al competenţei este ignorat totalmente.

A devenit un obicei, în politica de la noi, ca şmecherii, ticăloşii, hoţii să se scuze şi să ţină cu dinţii de funcţie ori de o demnitate cu următoarea justificare: da, e adevărat, ceea ce am făcut poate nu este „moral”, dar penal nu este în niciun caz!

De ceva vreme se tot aude pe la televizor şi prin ziare că se apropie o nouă criză. De această dată nu se vorbeşte despre una imobiliară sau financiară, ci despre una a alimentelor.

Aşadar, în PD-L s-a declanşat cursa pentru preşedinţia partidului, Adică pentru statu quo. Dacă îl excludem pe Theodor Paleologu - de fapt el singur s-a exclus, considerându-se fără şansă – lupta se va da între Emil Boc şi Vasile Blaga. Respectiv, între gruparea pro Băsescu, adunată în jurul lui Boc, şi gruparea anti Băsescu, adunată în jurul lui Blaga.

Preşedintele Traian Băsescu este un histrion, un actor, dar unul submediocru. Nici Hitler nu a fost un geniu, dar a reuşit să manipuleze un popor, nu unul oarecare, aşa că nu trebuie să ne mirăm că Băsescu a fost adoptat de români ca o speranţă pentru mai bine. Unde e mai-binele, vedem acum, când toate categoriile sociale sunt lovite în plin.

O trupă de break dance intră în scenă ca un tot unitar, însă după aceea fiecare individ intră în cerc şi face tot felul de giumbuşlucuri, pentru a atrage cât mai multe aplauze. La finalul spectacolului, spectatorul rămâne cu imaginea unei trupe, însă cele mai persistente pe retină rămân numerele individuale cele mai reuşite.

Dacă ţărăniştii rămîn cu ceva memorabil în istoria postdecembristă, atunci vor rămâne cu faptul că au distrus agricultura. Cel puţin în judeţul nostru, liderii ţărănişti umblau prin sate şi comune şi îi îndemnau pe oameni să distrugă ceapeurile – unul lua o vacă, altul ţigla de pe grajduri. La rândul său, Ion Iliescu şi guvernul Roman au o vină, pentru că nu au avut curaj să se opună desfiinţării ceapeurilor. Oamenii puteau fi reîmproprietăriţi, dar să rămână în asociaţie.

În sfârşit o veste bună! Emil Boc va avea grijă de noi şi pe mai departe! Nu demisionează nici el, nu va fi remaniată nici echipa guvernamentală pe care o conduce. Sau nu o conduce?

Banca Mondială ne vrea, iar despre Fondul Monetar Internaţional nu mai există niciun dubiu: ne-a cerut de ceva vreme în căsătorie, iar noi am spus de fiecare dată DA, fără să ezităm. Dacă FMI ne face oferte la nivel de ţară, Banca Mondială a pus ochii chiar pe Arad.