PD-L este, de departe, un as al manipulării opiniei publice. Nimic surprinzător: imaginea partidului e atât de şifonată încât majoritatea electoratului nu-l mai recunoaşte. Aşa că e nevoie de multă ingeniozitate pentru a o reconstitui, pentru a-i şterge petele, pentru a o retuşa. Asimilat în conştiinţa românilor cu incompetenţa şi corupţia, partidul lui Traian Băsescu luptă din răsputeri să scape de aceste „bube”, să redevină partidul capabil să seducă electoratul cu un car de promisiuni, pe cât de mieroase, pe atât de mincinoase.

În cei şapte ani de „domnie”, Traian Băsescu a reuşit contraperformanţa de a discredita toate instituţiile esenţiale ale statului, de a le copleşi cu o imensă cotă de neîncredere în rândul populaţiei.

Traian Băsescu a reapărut pe canalul naţional de televiziune. Dincolo de optimismul afişat, chit că a vrut să pară prudent, preşedintele ne-a oferit schiţa mesajelor şi a acţiunilor de care PD-L – un partid disperat că se va prăbuşi - va uzita în preajma alegerilor parlamentare din noiembrie, anul viitor.

Dacă mă aflam în postura lui Emil Boc, nu aş mai fi candidat pentru un nou mandat în fruntea PD-L. Aş fi înţeles, ca orice om cu facultăţile mintale întregi şi cu simţul ridicolului nealterat, că nu mă mai vrea nimeni. Pentru că aceasta este realitatea: Emil Boc este dezavuat şi desconsiderat de toată lumea. Toţi din partid îl ştiu de om slab, nepregătit, fără personalitate, cu înclinaţii notorii spre obedienţă. Aşa îl văd şi cei care, chipurile, îl vor pe mai departe în fruntea partidului, şi cei care nu-l mai vor.

Clasa politică a intrat, moralmente, într-o mocirlă clisoasă. Iar acest lucru face ca democraţia românească să se plaseze într-o criză şi mai profundă decât criza economică.

În rândurile ce urmează mă voi referi la importanţa perfecţionării pentru cadrele didactice. Înţeleg prin perfecţionare acea acţiune prin care orice individ doreşte să fie mai bine pregătit din punct de vedere profesional, printr-o îmbunătăţire calitativă a muncii, sau acumulare (prin studii sistematice) de cunoştinţe temeinice (şi noi) într-un anumit domeniu.

Suntem ţara în care voinţa de renaştere a dispărut cu totul. Nimeni nu mai trudeşte, nu mai gândeşte şi nu mai suferă pentru binele general. Mai mult, suntem ţara în care ruşinea, teama în faţa rigorilor legii sunt sentimente inexistente în spaţiul politic. Acesta este şi motivul pentru care fenomenul corupţiei a devenit plenar şi sufocă orice iniţiativă onestă venită dinspre mediul privat de afaceri.

În PD-L, spiritele s-au încins. Şi „temperatura” creşte, pe măsură ce ne apropiem de alegerile pentru conducerea partidului. Fierbere mare este mai cu seamă în gruparea Băsescu-Boc-Udrea. De acolo se aruncă vorbe grele înspre tabăra lui Vasile Blaga. Nu putem uita că Traian Băsescu l-a făcut „caporal”, pe Blaga. Adică un ins mărunt, neînsemnat, incapabil pentru a conduce Partidul Democrat-Liberal.

Eşecurile care s-au abătut, şi se abat şi astăzi, mai mult ca niciodată, în devenirea, progresul ţării noastre au drept cauză primordială mizeria morală şi lipsa de performanţă în care este învăluită, până la sufocare, clasa politică. În politica românească, criteriul valorii, al competenţei este ignorat totalmente.

A devenit un obicei, în politica de la noi, ca şmecherii, ticăloşii, hoţii să se scuze şi să ţină cu dinţii de funcţie ori de o demnitate cu următoarea justificare: da, e adevărat, ceea ce am făcut poate nu este „moral”, dar penal nu este în niciun caz!