Adevăraţii vinovaţi

Numai este un secret pentru nimeni că UTA tremură, săptămânal, pentru prezenţa în eşalonul secund al fotbalului românesc. Nici cum s-a ajuns aici. Chiar dacă, unii, fac pe proştii, simţindu-se cu „musca pe căciulă”, pentru „osanalele” ridicate „groparilor” Bara şi Chirilă. Parşivi, preferă, astăzi, să „mute focul” în curtea altora, pentru a scăpa de oprobiul public.

O uriaşă fabrică de falsuri

Unii vor să ne dea impresia că au au descoperit a opta minune a lumii. Cică opt universităţi din ţară ar fi eliberat în jur de 15.000 de diplome false. Să mai caute! Cu siguranţă, vor constata că numărul este înspăimântător de mare.

Cine mărită o fată urâtă şi datoare ?

Nu puţini sunt suporterii „Bătrânei Doamne” care se întreabă, cum de fug investitorii de UTA, ca dracu de tămâie ? Unii, ar fi tentaţi să arunce vina pe criza mondială, alţii, pe lipsa de interes a potenţialilor finanţatori faţă de o echipă de liga secundă. Cel mai aproape de adevăr ni se pare a fi Sandu Ion, cu al său răspuns tranşant: Cine mărită o fată urâtă şi datoare ?

În apele mai multor crize

De fapt, România se scaldă în apele mai multor crize. Există, la noi, o criză a „marilor bărbaţi”. În, politică, în afaceri, în administraţie etc.

Deci, se poate !

Promptitudinea cu care preşedintele Comisiei Judeţene de Arbitri a AJF Arad,Mircea Toderici, a tratat „japca” fraţilor Stamatoiu de la partida de Liga IV, dintre Unirea Sântana şi Şoimii Lipova, ne arată că, atunci când se vrea, se poate.

Un nume, printre şoapte

Peste mai puţin de nouă luni, ne vom prezenta la urne pentru a ne alege preşedintele. Asta, dacă nu cumva se vor confirma zvonurile care vorbesc despre o mişcare surpinzătoare a lui Traian Băsescu, în sensul de a forţa organizarea alegerilor prezidenţiale simultan cu cele pentru Parlamentul European.

Să nu-i uităm

În euforia miraculoasei salvări a „Bătrânei Doamne”, am omis să subliniem meritul fostelor glorii, strâns unite în jurul lui Gheorghe Vaczi. 

Omul care aduce liniştea

A devenit un truism să vorbeşti de plasarea în fruntea instituţiilor publice a unor nepoţi, prieteni, soţi de inşi cu care vremelnica putere este implicată în tot felul de combinaţii, de afaceri curate, dar mai ales necurate.

În concubinaj cu absurdul

Cu fiecare zi ce trece, îmi dau seama câtă dreptate avea Jonathan Scheele, atunci când spunea că România este o ţară minunată, pe care cu cât o cunoşti mai bine cu atât o înţelegi mai puţin.

Preţul votului se vede acum

Nu ştiu cu ce om fi păcătuit noi, arădenii, faţă de administraţia locală, dar iată că nu ne mai slăbeşte cu creşterile de preţuri, taxe şi impozite. Este clar că aleşii noştri au transformat votul de încredere, de la alegerile locale, în capital menit să le acorde libertatea de-a dispune după plac de banii arădenilor.