Aidoma premierului-poet Vasile, nici Mircea Geoană nu se dă dus de la şefia PSD. Inventează bătălii viitoare pentru triumful social-democraţiei, cultivă speranţe pe terenul deşert al iluziilor, numai şi numai ca să-şi cerşească rostul în fruntea partidului.
Una din Legile lui Murphy zice că maimuţa cu cât se caţără mai sus cu atât ne arată mai mult din fundul ei. Prin tot ce face, prin încăpăţânarea de a coborî de la înălţimea la care a fost împins să urce, Mircea Geoană ne arată, în mod indecent şi nedemn, partea neplăcută a caracterului său. Mai mult, Geoană ni se arată complet dezorientat, rupt de realitate, incapabil să-şi revină din buimăceală. Logica, simţul realităţii, gândul coerent par să-l fi abandonat, lăsându-l pradă unor decizii caraghioase, cu grave prejudicii pentru imaginea PSD.
Adrian Năstase scria, pe blogul său, că unii au făcut din PSD „balama”, iar acum partidul tinde să fie transformat în „preş”. Se întâmpla chiar în ziua în care Geoană anunţa că PSD îl susţine pe Crin Antonescu pentru funcţia de premier. E greu de spus dacă Năstase îl viza direct pe Geoană (şi) pentru acest gest, dar nu cred să existe pesedist ori simpatizant al social-democraţilor care să nu se întrebe până când Geoană şi PSD se vor aşterne, pe post de preş, la picioarele lui Crin Antonescu.
Şmecheria e ieftină. Fără a se preda total lui Antonescu, Geoană ar rămâne singur, faţă în faţă cu „poporul pesedist”, lipsit de orice mijloc de-al mai amăgi. Fără a-i momi pe Antonescu şi pe liberali, fără a cultiva iluzia că mai există o alianţă, că mai există o cauză măreaţă, Geoană ar trebui să coboare repede din copac şi să stea pe fundul lui, pentru a nu ne mai arăta ceea ce nu se cuvine. Dar el se încăpăţânează să nu coboare, riscând să sfârşească ruşinos, huiduit şi alungat cu pietre.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!