Desprins cu surle şi trâmbiţe din Partidul Naţional Liberal, PLD s-a dorit a fi continuatorul platformei din campania electorală din 2004, stindardul luptei anticorupţie, păstrătorul Alianţei D.A., partenerul credincios al PD-ului, împreună cu care liberal-democraţii au câştigat alegerile, pe atunci în calitate de simpli liberali.
În realitate însă, PLD n-a fost altceva decât o unealtă, şi aia stricată, a preşedintelui Traian Băsescu în lupta cu liberalii. S-a sperat că PLD va fi calul troian care va distruge cetatea penelistă, va termina şi ultimul partid istoric, pentru a renaşte cinstita Alianţă, scăpată de balastul liberal, care a nesocotit ordinele preşedintelui.
Numai că, ceea ce au scăpat din vedere Băsescu şi PD-ul e faptul că Stolojan nu mai are nici un fel de priză la electorat, după ce s-a retras din lupta pentru cea mai înaltă funcţie în stat, devenind după numai câteva luni consilier de încredere la Cotroceni, un post călduţ în care n-a fost nevoit să se muncească prea mult pentru a-şi câştiga leafa.
Cu un astfel de lider, care părăseşte corabia la prima furtună, PLD nu avea cum să capteze simpatia românilor, în plus având pe frunte şi stampila de partid căpuşă al preşedintelui Băsescu. Drept dovadă, după numai câteva luni, PLD-ul a sucombat. Nu mai aude nimeni de liderii intens mediatizaţi altă dată, Stolojan, Stoica sau Boureanu stând ascunşi departe de ochii opiniei publice, ruşinaţi probabil de eşecul penibil al noii formaţiuni politice.
Formarea PLD-ului nu numai că a dat chix, nereuşind să înfrângă duşmanul preşedintelui Băsescu, adică PNL-ul, ba a avut chiar efectul contrar celui dorit: liberalii au fost nevoiţi să strângă rândurile cum n-au făcut-o din 90 încoace, să lupte şi, până la urmă, să spele pe jos şi cu PLD, şi cu PD, ce urmează să ia loc în banca opoziţiei, undeva la colţ, singur şi izolat, dar şi cu preşedintele Băsescu, care a devenit o umbră tot mai palidă a marelui lider regional de la finele lui 2004.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!