Pe marginea unei tragedii

Dincolo de sfârşitul tragic al acestui
băiat, trei lucruri cred că bântuie
prin mintea fiecăruia dintre noi. Primul, ar fi
unul care ne marchează în mod negativ
spiritul civic. Mereu ne lamentăm şi ne
autoacuzăm că noi, românii, nu suntem
disponibili pentru o atitudine fermă, atunci
când cineva este agresat în faţa
noastră. Iată că Marian Cozma a luat
atitudine. Şi cetăţeanul omorât
în jaful de la Braşov a intervenit,
încercând să-l reţină pe
criminal. Aşadar, ce ne facem cu reacţia
„responsabilă”? Când şi
în faţa cui putem fi curajoşi, plini de
spirit civic?

În al doilea rând, sunt convins că
fiecare dintre noi a fost impresionat de compasiunea,
de reacţia emoţională în faţa
acelei nenorociri, manifestate de mii de oameni din
oraşul maghiar Veszprem. Avem în
faţă un alt gen de atitudine civică,
menită să înnobileze o colectivitate.
Cu atât mai mult cu cât nu era vorba de un
maghiar, ci de un român. Pentru ei a primat omul,
nu naţionalitatea. Suntem, oare, capabili să
învăţăm ceva din gestul spontan,
plin de civilitate al acelor unguri?

În al treilea rând, e de remarcat viteza cu
care s-a mişcat poliţia din Ungaria, în
depistarea şi reţinerea criminalilor. Să
nu uităm nici ieşirea publică a
premierului maghiar, care, condamnând actul
criminal, a îndemnat cetăţenii la
cumpătare şi la reţinere în a
considera vinovată întreaga etnie a
ţiganilor. Admiraţia noastră
faţă de profesionalismul poliţistilor
unguri vine, poate, în contrapondere cu modul
lamentabil în care reacţionează
poliţiştii noştri. Vezi crimele recente
de la Braşov, vezi furtul de arme din unitatea
militară din Ciorogârla, vezi atâtea
alte cazuri.

S-a sfârşit un tânăr admirabil,
dar nesfârşite rămân
întrebările despre ce mai suntem
şi cum mai suntem noi, oamenii.

Tristan Mihuţa