Arunc ochii în primul ziar. „Intuiţia vă ajută să faceţi schimbări importante în plan social”. Tresalt. E de bine! Nici nu ştiusem că intuiţia îmi lucrează fără să fie nevoie s-o stârnesc. Necointeresată, cum ar veni. Şi mai departe: „Pentru aceasta, însă, sunteţi nevoit să faceţi mai multe drumuri scurte, împreună cu un prieten”. Nu pricep. Nici din prima, nici după o reflecţie mai îndelungată. De ce-o fi nevoie de drumurile astea scurte? Şi pentru ce e musai să faci mai multe!? Dar rolul prietenului care e? Să-mi arate drumul spre fericirea promisă? Bine, dar asta înseamnă că nu mă pot baza pe intuiţie, nu? Şi apoi, pe care prieten să-l iau cu mine, la atâtea drumuri, fie ele şi scurte!?
Caut să mă lămuresc în horoscopul altui ziar. Şoc! „Dorul de persoana iubită vă determină să săriţi repede în primul tren şi să ajungeţi la ea cât mai repede”. Mă şi vedeam alergând după tren, chit că n-am vreo persoană iubită coborâtă prin nu-ş-ce gări. Ei, dar nu e bine să te pripeşti şi să intri în panică, înainte de-a citi până la capăt. Pentru că uite ce scria mai departe: „Dacă cel drag e lângă d-voastră, o plimbare romantică vă va face ziua un vis”. Cum nu sunt chiţibuşar de felul meu, trec peste insinuarea impertinentă cu „cel drag” şi mă gândesc la un traseu pentru o plimbare romantică. Nu găsesc, nu am inspiraţia necesară, dar, ca să fiu sincer, nici nu am timp de plimbare, pentru că sunt în redacţie toată ziua, responsabil de număr.
Trec să-mi cercetez soarta de-o zi într-un ziar central. Citesc şi mă ia cu friguri: „Naivitatea dumneavoastră iese în evidenţă şi astăzi, încă de dimineaţă”. Măi, îmi zic, dar de unde ştiu aştia că-s naiv şi le citesc horoscopul! Dar nu despre asta era vorba. „Aveţi din nou încredere în promisiunile celor pentru care lucraţi şi foarte curând veţi fi dezamăgiţi”. Măi, să fie! Nu ştiu nimic, de nici o promisiune, dar, totuşi, chestia cu dezamăgirea mă nelinişteşte instantaneu. Şi nu mi-am revenit toată ziua, deşi analizând mai bine enunţul am constatat că de fapt, e vorba de „dezamăgiţi”, ceea ce înseamnă că, oricum şi orice-ar fi nu aş fi singur în faţa amărăciunii imprevizibile.
Cum începusem să mă simt agitat, fără să ştiu bine de ce, parcurg febril şi alte horoscoape, în căutarea liniştii cu care plecasem de acasă. Unul vorbea de oportunitatea unui contract bun, în urma căruia să-mi plătesc măcar o parte din datorii; altul, mă avertiza să gândesc lucrurile „corect şi în mod direct” (!!!); un al treilea, îmi prevedea că mă voi implica cu plăcere în tot felul de activităţi, că mintea lucrează la limita superioară(probabil, de aceea mă şi durea capul), iar abilităţile practice nu îmi lasă de dorit, că sunt sensibil şi impresionabil, dar (atenţie!) neînţelegerile cu cei din jur pot izbucni în orice moment, dacă nu-mi stăpânesc impulsivitatea…
Nu mai pricepeam nimic, îmi vâjâia capul. Când mă declară (ăştia cu astrele) sensibil, când impulsiv; când naiv, când intuitiv; când mă văd plimbându-mă romantic, când mă văd alergând după trenuri, gonit din urmă de dorul de persoana iubită…Brusc, îmi aduc aminte de Dănuţa noastră, de cum le prezicea ea pe toate scoţându-le din burtă, cum găsea ea destui naivi care să le citească, să se bucure ori să se întristeze pe degeaba. Dacă ar afla că şi eu am căzut în plasa unor Dănuţe, s-ar distra copios. Dar n-o să afle, că e plecată din ţară.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!