Conducătorii de cluburi au devenit „maratonişti” în goana lor după o sponsorizare, care să ţină în viaţă instituţia pe care o conduc. Antrenorii, în loc să se ocupe exclusiv de desăvârşirea sportivilor, fac compromisuri cu odrasle de bani gata, pentru a putea participa la competiţii. Veşnic „aleargă” după banii cu care au creditat clubul. Prin acest lanţ al slăbiciunilor, ne (tot) amăgim, ne furăm singuri căciula, întrebându-ne retoric: Până când ?
Cei 20 de ani ai profetului Silviu Brucan se apropie de sfârşit şi binele tot nu se întrezăreşte. Luminiţa de la capătul tunelului nu se vede. În schimb, în toată această perioadă, guvernanţii au devenit experţi în „dusul cu preşul”, abia dacă mai roşesc la faţă după câte-o sticlă de coniac fin, fiindcă minciunile au devenit o obişnuinţă în programul pentru dezvoltarea sportului românesc.
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!