Prin 2003, acest partid a făcut acelaşi gest, dezicându-se de la guvernarea lui Adrian Năstase (ca apoi, după ce a peţit în dreapta şi-n stânga, să revină la PSD pentru o alianţă electorală). Aşa a ajuns PC (PUR) în Parlament, pe umerii PSD, ca să-l trădeze din nou, la solicitarea lui Traian Băsescu de a intra în coaliţia pe care o moşise.
De ce a recurs, acum, PC la această lovitură de scenă? Unii spun că ar fi o replică la „scandalul energiei”, în care este prins şi ministrul conservator Codruţ Şereş.
Alţii opinează că PC a căutat şi a reuşit să-i dea planurile peste cap lui Traian Băsescu, în sensul că preşedintele ar fi urzit ieşirea PD de la guvernare, iar acum aceasta devine fără efect. În fine, se fac speculaţii pe seama unei posibile apropieri a PC de PNL, în ambele partide existând partizani chiar pentru o fuziune.
Speculaţiile sunt pertinente, deoarece alegerile următoare, anticipate ori ba, nu vor găsi PC în situaţia de-a intra în Parlament pe cont propriu, ci doar lipindu-se de un partid – or, în afară de PNL, partidul lui Dan Voiculescu nu mai are credit nicăieri.
Oricare ar fi raţiunea acestei ieşiri de la guvernare, efectul este cel al unei lovituri de măciucă şi alegerile anticipate sunt mai realizabile ca oricând. Bine-bine, veţi spune, dar nu asta urmărea Traian Băsescu? Ba da. Însă nu aşa, nu după scenariul altora, ci prin demersuri în care PD să joace rolul principal, el să împartă cărţile ultimului joc şi tot el să ia potul pentru a-şi întregi capitalul electoral.
Nu ştim cine va câştiga din criza care a izbucnit. Dar un lucru este cert: ţara avea nevoie de linişte, de folosirea energiilor în scopul integrării, nu de răfuieli pornite din ambiţii prosteşti, din orgolii iresponsabile.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!