Într-adevăr, dacă preşedintele ţării poate fi ales cu majoritatea simplă a
celor care se prezintă la vot, este absurd ca el să poată fi destituit doar
cu 50+1 la sută din totalul românilor cu drept de vot. Practic, actuala lege
face quasi-imposibilă demiterea unui preşedinte, oricât de grav ar încălca el
legea.
În al doilea rând, popularitatea lui Traian Băsescu poate fi una mai şubredă
decât crede dumnealui. Băile de mulţime nu sunt întotdeauna elocvente. Şi nici
nu pot fi interpretate drept o aprobare în masă a comportamentului domnului
preşedinte. De ce?
Fie şi numai pentru că în faţă, cum s-a întâmplat de Ziua Unirii, la Iaşi,
ies mai ales simpatizanţii şi, printre ei, neutrii. Contestatarii nu ies în
stradă, dar vor ieşi cu siguranţă la vot – pentru că mai curând este stârnit
omul nemulţumit, decât cel mulţumit, mai repede merg la urne contestatarii decât
simpatizanţii.
În al treilea rând, vorba „bătrânului edec”, este bine că preşedintele este
chemat să dea corigenţă la pedagogia politică. Ani de zile, poate o jumătate
şi mai bine din viaţa dumnealui, Traian Băsescu a dat frâu liber voluntarismului,
capriciului, a fost un rebel sui generis, un om incapabil să fie membru al unei
echipe. Pe vapor, unde era comandant, nu se supunea nimănui, ci-i dirija pe
toţi.
În politică la fel. Asta n-a înţeles Petre Roman şi l-a costat cariera politică.
Micul „dictator” putea fi sesizat în actele de subminare a Coaliţiei care a
fost la putere în anii 1997-2000. I s-au tolerat însă acţiunile, iar ulterior
acestea s-au exacerbat. În PD, la Primăria Capitalei ori în postura de acum,
Traian Băsescu a rămas căpitanul de vapor. Cel care dă ordine, cel care are
pretenţia că doar el le ştie pe toate, cel care a lăsat democraţia pe uscat
şi care acum se ghidează după alte legi, după alte principii, niciodată după
cele ale democraţiei.
Că preşeduntele Traian Băsescu a ajuns să fie de nestăpânit, de necontrolat,
că nici nu concepe să fie arbitru în societatea românească, după prevederile
Constituţiei, nicidecum un jucător ilegitim, este vina tuturor celor care au
tolerat ieşirile, faptele şi gesturile „atipice” ale fostului comandant de vapor,
ajuns om politic.
Acum este ceasul al doisprezecelea, în care lucrurile trebuie tranşate: ori
preşedintele va fi readus în matcă şi România va intra într-o perioadă de linişte,
ori îl vom scăpa definitiv din mână şi vom trăi, încă mulţi ani, într-o rizibilă
stare de criză, de isterii neînţelese de cei care ne-au primit în Casa Europei.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!