Nu conteaza ca insul n-a probat pâna atunci ca, dincolo de vorbe, ar
avea stiinta lucrului bine facut. Ce urmeaza este deja regula: pâna sa
se trezeasca la realitate patronul, beneficiarul, afacerea s-a dus dracului,
pe seama initiativelor prostului, flamând sa înnoiasca, sa schimbe
totul, inclusiv ce-a fost bun, sa se afirme. Câti patroni nu s-au prajit
la focul initiativelor unor tâmpiti!
Necazul e ca un asemenea tip, prostul cu initiativa, nu este întotdeauna
usor de ghicit. La prima vedere el este în regula. Pare sa aiba logica,
are o bruma de cunostinte, avanseaza idei îndraznete. Marea drama a patronilor
începe din clipa în care nu iau la puricat, nu analizeaza fezabilitatea
initiativelor prostului si consecintele implementarii (uite ca inventam o noua
limba de lemn!) lor.
Vorbesc de patroni pentru ca macar acolo te-ai astepta sa existe responsabilitate,
precautie, grija fata de proprietatea personala. Altfel, sistemul administratiei
publice geme de prosti cu initiativa. De ce geme? Pentru ca aici criteriul promovarii
nu este niciodata competenta, ci datul individului de a fi bun de gura, de-a
vraji si de-a sti sa dea din coate. Ca sa nu batem apa în piua, daca societatea
noastra merge asa de rau, este pentru ca geme de multimea prostilor cu initiativa,
de impostori. Ia priviti în jur! Ei?!
Tristan Mihuta
Citiți principiile noastre de moderare aici!