Răbdarea şi limitele ei

Ne referim la meciurile pe puncte. Cele care contează. Chiar şi cu patru atacanţi
de meserie în teren. Semn rău. Ca şi acela că ne-am apropiat suficient de periculos,
pentru a simţi furnicături pe şira spinării, de poziţia a 15-a, una care îţi
asigură bilet la matineul ligii secunde.

Situaţia nu este încă alarmantă, dar nici roză. Ceva nu merge, iar „doctorul”
de pe bancă este „condamnat” să găsească un tratament. Pentru că nu trebuie
să fi expert, mare specialist în ale sportului rege, pentru a-ţi da seama că
la UTA marea problemă e atacul. Compartiment care trebuie deblocat cât mai rapid
de Marius Lăcătuş. Pentru că răbdarea nu ţine loc de puncte. Are şi ea limitele
ei. Şi nici defensiva nu va putea fi impenetrabilă la nesfârşit, astfel încât
să te poţi bizui meci de meci pe punctul remizei albe.

Daniel Scridon