Personalul medical – oricum, subapreciat, plătit
în batjocură, tremură la gândul
că nu vin banii de salarii. Ceferiştii deja
sunt pedepsiţi, în sensul că n-au dus
bani acasă de o lună şi jumătate.
Probleme cu banii sunt însă în
întregul sistem bugetar.
Privită din afară, privită din
lăuntrul său, România arată ca un
sat fără primar, fără
administraţie. Ceea ce domină, oriunde
îţi arunci privirea, este haosul. De
nicăieri nu licăreşte o
fărâmă de organizare, de ordine
pusă în lucruri, de acţiune bine
gândită şi bine condusă. În
ce ţară mai deraiază trei trenuri pe zi?
Unde mai mor atâţia oameni pe şosele?
Mai există vreo ţară, cu un
potenţial agricol cum avem noi, care să
importe peste 70% din necesarul de produse agricole
şi alimentare?
Sunt întrebări retorice, menite
să sublinieze absurdul clisos în care ne
zvârcolim, neputinţa noastră de-a fi
coerenţi şi performanţi în ceea ce
facem. Avem un guvern susţinut de două
partide mari, dar nu ne foloseşte la nimic.
Lucrează anapoda, inundă ţara cu
ordonanţe fără nicio logică, ale
căror consecinţe mai mult ne afundă,
decât să ne menţină pe linia de
plutire. Parlamentul şi-a pierdut astfel
funcţia fundamentală cea legislativă,
deciziile fiind luate de o minoritate (Guvernul) care
şi-a probat deja impotenţa, incapacitatea
de-a gândi sistemic.
Toate „măsurile anticriză”
au lovit în patronii care dezvoltă
activităţi productive şi, implicit,
în angajaţii acestora, în
populaţie la urma urmei. Culmea, guvernanţii
nu se trezesc, nu învaţă nimic din
contraperformanţele în care s-a
împotmolit. O mostră de măsură
tâmpită este şi aceea de-a nu mai
considera vechime în muncă perioada de
concediu maternal. Asta, după ce Traian
Băsescu se văicărea că natalitatea
scade dramatic. Mai pricepe cineva, ceva? Poate nici nu
trebuie să pricepem, din moment ce ni se propune
să deschidem bordeluri şi să dăm
dezlegare la droguri. Adică, măcar în
dezmăţ să fim neîntrecuţi.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!