Cu atât mai mult cu cât eficienţa nu era nici măcar un criteriu esenţial pentru economie, iar pământul nici nu avea preţ. Important era doar ca un număr cât mai mare de oameni să aibă o ocupaţie, să câştige ceva. În consecinţă, întreprinderile au beneficiat de spaţii generoase. Mare parte amplasate în zona centrală a oraşelor.
Terenuri care acum au ajuns să valoreze pe piaţa imobiliară sute de mii de euro. Adică în unele cazuri chiar mai mult decât ceea ce se afla deasupra, fie că vorbim de active productive fie chiar de producţia întreprinderii. Tocmai de aceea multe „ctitorii ale socialismului” care poate ar mai fi avut zile, au fost lichidate. Altele au murit de moarte bună şi de economie de piaţă. Şi toate s-au transformat în cele din urmă în afaceri imobiliare. S-ar putea chiar spune că după ce au creat oraşul, oraşul le-a înghiţit.
Fenomenul s-a întâmplat şi la noi. Dacă n-a fost restrângerea activităţii, a intervenit modernizarea acesteia, oricum multe capacităţi de producţie au devenit inutile, consumatoare de bani. Dacă n-au fost cei doi factori a intervenit radical al treilea: falimentul.
Acţionând concentrat şi stimulate fiind de creşterea preţurilor utilităţilor şi a terenurilor aceştia au impus în câteva situaţii (UTA, Tricoul Roşu) opţiunea schimbării destinaţiei terenurilor de sub construcţiile industriale. Astfel au început să apară supermarket-uri în locul fabricilor şi cartiere de vile în locul uzinelor. Situaţia se va mai complica şi mai mult odată ce normele europene privind protecţia mediului vor intra în vigoare.
Acestea vor obliga şi alte companii să se gândească serios să-şi facă bagajele. Este cazul IMAR, dar ar putea fi şi cel al Astrei Vagoane Marfă. În aceste cazuri relocarea ar putea constitui chiar o sursă de venituri pentru reluarea activităţii pe un nou amplasament şi fiind vorba de o investiţie „la iarbă verde” ar putea fi chiar o soluţie de creştere a profitabilităţii. O nouă hală, de exemplu, construită cu tehnologii moderne presupune costuri de întreţinere mai mici. Pe de alta, activele productive ar putea fi adaptate exact specificului actual al producţiei.
Ar câştiga şi oraşul având posibilitatea să se dezvolte şi spre interior. Cum însă zonele industriale sunt deja populate se va pune problema găsirii unor noi amplasamente dotate cu utilităţi. Acestea pot fi asigurate acum doar de viitoarea zonă metropolitană spre care „împinge” acum şi relocarea întreprinderilor.
Doru Sava
Citiți principiile noastre de moderare aici!