Reîntoarcerea la votul negativ

Fiecare dintre ei se visează în fotoliul de la Cotroceni, dar numai unul va primi, prin vot, acordul românilor. Zic „acordul” şi „încrederea”, pentru simplul motiv că electoratul nu mai trăieşte sentimentul de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă ori sinceritatea oamenilor politici. Prin urmare, nu încrederea va determina direcţia votului. Vom asista la un vot negativ, în care „X” va primi voturi nu pentru că le merită, ci doar ca acestea să nu ajungă la „Y” sau la „Z”.

 Dintre toţi, doar Traian Băsescu este o cunoscută în ecuaţie. Am văzut, în cei aproape cinci ani de mandat, cum a găsit de cuviinţă să presteze în calitate de şef al statului. Preşedintele Băsescu a fost şi (încă) este un nociv factor de instabilitate. A urcat în căruţa liberală – pe când PD era la jumătate din procentul la care se angajase să ducă partidul, după înlăturarea lui Petre Roman -, dar a intrat una-două în conflict cu liberalii. Mai mult, „plin de recunoştinţă” pentru că a fost scos din dificultate şi cocoţat la Cotroceni, Băsescu a băgat zâzania în sânul PNL, încercând să-l distrugă, prin asimilare. Nu era ceva nou. Băsescu a fost factor turbulent şi în guvernarea 1996-2000. Din cauza sa nu funcţionează nici alianţa PDL-PSD. Într-un cuvânt, mandatul lui Băsescu a fost unul plin de scandaluri, de conflicte, de energii irosite, de eşecuri în planul devenirii noastre.

 Va mai primi Traian Băsescu şi al doilea mandat? Logica ne spune că dumnealui s-a epiuzat deja. A demonstrat ce poate, cine este. A reuşit să enerveze pe toată lumea (mai puţin, desigur, pe cei care beneficiază de pe urma poziţiei sale şi pe câţiva fanatici care-l acceptă aşa cum e). Firea sa arţăgoasă i-a făcut potrivnică aproape toată presa şi societatea civilă. În consecinţă, votul negativ care l-a făcut câştigător, în 2004, în faţa lui Adrian Năstase, se poate întoarce acum împotriva sa. În beneficul cui? Al celui care îl va concura în turul al doilea de scrutin, dar mai ales în beneficiul nostru, al celor care tînjim după normalitate, după o stare propice pentru a scoate ţara la liman.

T.M.