România, o ţară a paradoxurilor

Se restrâng activităţile, se închid fabrici, unele pentru a relua producţia în ţări cu mână de lucru mai ieftină. Doar în lunile octombrie şi, în parte, noiembrie, peste 50.000 de salariaţi, din 30 de judeţe, au fost disponibilizaţi, în sectorul privat. De asemenea, patronii anunţă, pentru anul viitor, îngheţarea salariilor angajaţilor care vor scăpa de disponibilizare. Zile negre, la orizont.

Paradoxal, bântuite de aceeaşi demagogie electorală – precum la votul unanim din Cameră, pentru majorarea salariilor în învăţământ -, niciun partid nu a venit în faţa electoratului cu un program anticriză. Cu un program revăzut, adaptat situaţiei nou create. Au rămas cu obiectivele mincinoase, lipsite de resurse financiare şi, în consecinţă, de posibilitatea atingerii lor. Din programele lor se prefigurează Raiul, în vreme ce populaţia începe să simtă simţim fiebinţeala Iadului.

De cealaltă parte, premierul Tăriceanu şi preşedinte Băsescu se întrec în măsuri populiste – vezi doar taxa auto: preşedintele a propus suspendarea ei pentru şase luni, premierul a lungit-o la un an. Ambii inventează tot felul de ajutoare, pe cât de spectaculoase la impresia „artistică”, pe atât de ineficiente. De unde vor fi luaţi aceşti bani promişi?

Ajungem la un alt paradox. Intrările la buget vor fi tot mai mici, în condiţiile în care activităţile economice suferă. Guvernul sporeşte sărăcia bugetară prin suita de măsuri luate, prin renunţare la taxe şi impozite. Va mai putea susţine un buget atât de sărac programele partidelor, umflate cu pompa electorală? Evident, nu. Nu vom avea mia de kilometrii de autostradă promisă, nici pensiile, nici salariile, nici locuinţele oferite ca momeală cetăţenilor aceste ţări.

Alt paradox. În faţa unui buget pauper, PD-L şi PNL se bat cu cărămida în piept că vor păstra cota unică de impozitare de 16 la sută. Nu cred că este un gest cu care să se mândrească, nici o măsură raţională n-ar fi. „Mamele” capitalismului, SUA şi Marea Britanie, anunţă o majorare a cotei de impozitare pentru cei cu venituri mari. Barack Obama a câştigat alegerile cu promisiunea de a impozita mai sever veniturile mai mari de 200 de mii de dolari. Guvernul britanic, în proiectul de buget petru 2009-2010, prevede creşterea impozitării, de la 40 la 45 %, a veniturilor ce depăşesc 150.000 de lire sterline.

Mai vreţi un paradox, ca să nu zic o pildă de necumpătare, dacă nu cumva de prostie? Sunt cu nemiluita. Un paradox ar fi pretenţiile bugetarilor, în contextul dat, de-a li se mări salariile cu 50 %. Altul, mai de pe aci, nesăbuinţa cu care românul cheltuieşte încă banul, negândindu-se la economii pentru zilele negre. Cine a văzut moartea de om la noul hypermarket, inaugurat la Arad, săptămâna trecută, ori năvala de la „Noaptea albă a cumpărăturilor” înţelege şi mai bine ce vreu să spun.

Nu-i aşa că suntem ţara paradoxurilor, unde totul este pe dos?

Tristan Mihuţa