Majoritatea a răspuns negativ. Nimic surprinzător. A devenit un fapt comun, pentru mulţi, de-a considera că apartenenţa la acest popor este o povară. Şi încă una nemeritată!
Desigur, nu este comod să afli, zi de zi, de ce găinării ori acte oribile, uneori criminale, sunt capabili conaţionalii noştri, de-a lungul şi de-a latul Europei. Nu este plăcut să te culci şi să te trezeşti, tot zi de zi, în miezul unor scandaluri politice care par fără capăt.
Nu poţi să nu fii lovit de lehamite văzând câtă hoţie există în ţara asta. Că tonul hoţiei este dat de miniştri, de parlamentari, chiar de oamenii legii, magistraţi ori poliţişti.
Am fost martori, zilele trecute, la declanşarea unui scandal în jurul concursului de promovare a unor magistraţi în funcţii de conducere. Şase procurori au fost puşi sub învinuire de DNA, pentru că şi-ar fi cumpărat subiectele la concurs ori pentru că le-ar fi vândut. Ieri, apărea într-un ziar central o altă dezvăluire scandaloasă: miniştri, secretari de stat, consilieri ministeriali, parlamentari, general de poliţie, procurori beneficiază de vile construite de ANL, în Bucureşti, deşi n-au îndeplinit nici un criteriu (să aibe sub 35 de ani, să fie căsătoriţi, să nu posede altă locuinţă proprietate personală). Putem spune că hoţia s-a instituţionalizat, în România.
Că nu mai există teamă faţă de consecinţele fărădelegilor comise. Că nu se mai împiedică lumea de noţiuni precum corectitudinea, moralitatea, legalitatea, onoarea. Trăim o perioadă de „decrepitudine” morală, o criză a valorilor şi chiar o criză de identitate. Ce mai suntem, după cum suntem? Ce se întâmplă cu noi? Cum de ne-am pierdut busola şi rătăcim spre nicăieri?
Există însă şi reversul medaliei. România suntem noi. Cum suntem noi, aşa este ţara. Noi, nu altcineva, dăm conţinut, conotaţie noţiunii de român. Or, aceasta înseamnă că trebuie să ne ruşinăm şi de noi înşine, pentru ce şi cum suntem. Ştiu, fiecare este tentat să se scoată din cauză; îi e ruşine că e român, dar nu şi pentru felul său de a fi. Unii au dreptate, alţii însă… . Complicat, nu?
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!