S-a scumpit aerul, fraţilor!

Nu este nicidecum un gest de om tâmpit. La fel au procedat, dacă e să dăm doar câteva exemple, Ion Ţiriac, Mircea Dinescu, Gheorghe Hagi. Când eşti cineva, numele tău devine important şi chiar poate avea valoare (comercială). Or, Becali e un nume, nu? E numele viitorului preşedinte al României (zice el, Gigi). Deci, pe loc repaus cu zâmbetele!

Marian Vanghelie este student. La ce? Nu ne spune. Zice că va fi surpriză când vom afla ce facultate a terminat. Greşeşte. Suntem atât de obişnuiţi cu surprizele, încât nimic nu ne mai poate mira. Ba, totuşi ar fi ceva! Ne-ar surprinde adânc dacă Vanghelie va şti ceva din ce se învaţă, în mod normal, la facultatea aceea.

Anul trecut, pe vremea asta, se vorbea de un patinoar, în Arad. Ar fi costat, unul în aer liber, până în 137.000 de euro. Nu s-a făcut. Acum, patinoarul revine în discuţie, dar Primăria a acceptat un preţ de circa şapte ori mai mare! Cum este vorba tot de un patinoar în aer liber, rămânem stupefiaţi de cât de mult s-a scumpit aerul în numai un an de zile.

Fiindcă, fără intenţie, am alunecat pe tărâmul mirărilor, suntem şocaţi de preţul garsonierelor, apartamentelor de bloc cu două ori mai multe camere, chiar de preţul caselor. Escaladarea preţurilor este aberantă şi se datoreşte patronilor societăţilor imobiliare „de cartier”, care vor să se îmbogăţească rapid, adică înainte ca integrarea în UE să aducă în scenă firme imobiliare serioase. Dar românul are o vorbă – nu e prost cine cere, e prost cine dă. Şi sunt destui care dau!

Pe vremuri, pe când sovieticii deţineau toate recordurile, pe când până şi cel mai mare pitic din lume era tot un sovietic, nu mai era loc de laudă pentru nimeni. Acum, că URSS nu mai e, au apărut locuri vacante. De exemplu, în Cuba lui Fidel Castro s-a sfârşit, zilele trecute, cel mai bătrân om din lume – Benito Martinez. Cică a avut 126 de ani, dar trebuie crezut pe cuvântul său, deoarece n-a putut să-şi dovedească vârsta cu acte. Da’, vorba aia, ce-am avut şi ce-am pierdut, fie cum zic ei, cubanezii. Şi apoi, să ştie tot americanul, regimul lui Castro le stârneşte cubanezilor un chef de viaţă lungă nemaiîntâlnit. Nici măcar la ei, la americani.

Îmbăiaţi în apele termale de la Felix, utiştii lui Lăcătuş dau astăzi faţă cu urzicenii lui Dan Petrescu. Sper ca ai noştri să fi ieşit din moleşeala inevitabilă pe care o induce apa aceea caldă şi radioactivă. Deci, pe ei,!…

T.M.