Chiar dacă deocamdată nu este manifestă, o anume stare de nelinişte există şi
printre cetăţenii din Nădlac, Ineu, Sebiş, Lipova, Chişineu-Criş, Pâncota şi,
mai ales, la Pecica sau Sântana, localităţi abia intrate în rândul oraşelor.
De unde această „revoltă” împotriva statutului de orăşean? Nemulţumirile au
apărut de curând, mai precis după 1 ianuarie, când oamenii au aflat două veşti
care-i lovesc în condiţia lor de oameni cu venituri modeste şi foarte modeste.
Întâi, au constatat că impozitul pe terenul agricol a crescut de peste 2,5 ori,
în unele locuri chiar de trei ori. Evident, e vorba de terenurile agricole extravilane.
Majorările sunt insuportabile pentru mulţi proprietari, care şi aşa abia reuşesc
să înfiinţeze şi să întreţină culturile, iar de câştigat nu câştigă nimic, la
recoltare, ci mai curând pierd. Cum fiecare leuţ contează la omul sărac, gândul
zboară imediat spre impozitele de la comună, care sunt mai mici.
A doua, şi cea mai grea, lovitură pentru orăşenii judeţului este anunţata interdicţie
de a mai creşte animale în oraş. După cum bine ştim, oraşele noastre sunt în
realitate nişte comune mai răsărite, cu o populaţie preponderent agrară. Cei
mai mulţi orăşeni din cele nouă oraşe ale judeţului n-au alte venituri decât
cele de pe urma pământului şi a animalelor crescute în bătătură. Am cunoscut
oameni care un an întreg nu primesc bani de nicăieri, care n-au leafă, n-au
pensie. Ce vor face aceştia, dar şi ceilalţi fără animalele de pe lângă casă?
Cum vor supravieţui?
Nu vreau să spun că este bine ca animalele să fie crescute în oraşe – este
evident că trebuie dezrădăcinat acest obicei. Dar nici nu ne putem preface că
nu observăm drama atâtor oameni cărora li se ia ultima sursă de existenţă ori
chiar de subzistenţă, în unele cazuri.
Nu putem să nu constatăm că oamenii n-au fost pregătiţi pentru această transformare
radicală. Are statul programe alcătuite din timp pentru a nu-i lăsa pe cei mulţi,
în majoritate bătrâni, să moară de foame ori să ajungă pe drumuri? În mod special,
nu. Ca de atâtea alteori, nu suntem capabili să privim în perspectivă, chit
că evoluţia ne-a adus demult la poziţia bipedă şi am dobândit harul gândirii.
Aşadar, dacă există o vină pentru tot ce se întîmplă, aceasta este a guvernanţilor,
în nici un caz a oraşelor.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!