Trei înfrângeri consecutive ne-a adus repede cu picioarele pe pământ. Victoria din ultima rundă a turului contra juveţilor din Bănie şi punctul smuls pe malul mării – după o secetă cam mare în confruntările de pe terenuri străine – , iar ne-a dat „aripi”, iar aceluiaşi Sandu Ion glas, pentru a ne vorbi despre atacarea cupelor europene în viitorul sezon. Numai că, Vasluiul lui Porumboiu, ne-a trezit, din nou, la realitate, convingându-ne că mai degrabă trebuie să găsim soluţii de menţinere în Liga lui Mitică, decât să umblăm după himere.
Nici cu -3 „la adevăr” nu ne puteam considera liniştiţi, dar acest actual -6, ne dă fiori. Iar lui Marius Lăcătuş, cu certitudine, multe nopţi albe. Tehnicianul atât de adulat la sosirea în oraşul nostru a început să adune tot mai mulţi contestatari prin tribunele bătrânei arene UTA. Pe umerii săi apasă o uriaşă responsabilitate. Trebuie să remanieze substanţial actualul lot de jucători şi să pună ceva în schimb. Bani pentru transferuri ar fi. Nu mulţi, dar nici puţini. Nu multe grupări de primă divizie îşi perimte alocarea unui milion de dolari pentru campania de achiziţii. Rămâne ca „Fiara” să-i folosească eficient.
În politica clubului nu este firesc să ne implicăm. Pe banul lor, Nicolae Bara şi Sandu Ion, fac şi declară ce vor. Numai că, poate, o cumpătare nu ar strica. Şi o atitudine mai rezervată. Cu paşi mici, dar siguri, UTA poate ajunge – toţi iubitorii „Bătrânei Doamne” visează cu ochii deschişi – într-o bună zi să bată şi la porţi mai îndrăzneţe. Până atunci, energiile trebuie consumate pentru un singur ţel: menţinerea pe prima scenă a fotbalului românesc. Un obiectiv realist şi realizabil.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!