S-a văzut destul de clar că niciunul nu mai crede cu adevărat în demitere, chiar dacă, asemeni unui jucător la Pariloto, mai speră că echipa pe care a pariat va înscrie trei goluri în prelungiri.
Chiar mai devreme decât ne aşteptam, au început să apară semnale asupra viitorului postreferendum.
Liderii PSD, în special cei din grupul de la Cluj, dau semne că sunt dispuşi să negocieze cu PD-ul în vederea formării unei noi majorităţi parlamentare, dispusă la punerea în aplicare a planurilor lui Băsescu.
Emil Boc preia mingea ridicată la fileu şi declară că PD este dispus să negocieze cu orice partid, inclusiv cu PSD, cu specificarea că în nici un caz nu ia în calcul participarea acestuia la guvernare înainte de 2008. Vezi, Doamne, nu se cade să faci obrazul gros faţă de electorat, căruia i-ai promis că nu te vei alia cu PSD la guvernare.
După expirarea termenului, e altă treabă, pentru binele poporului te faci frate şi cu dracul, mai ales dacă, încă de la naştere ai fost dotat cu o bucăţică de codiţă, pe care ai ascuns-o în nişte pantaloni mai lărguţi, iar pe frunte ai avut două umflături susceptibile de a fi puncte de erupţie a unei perechi de corniţe, pe care le-ai mascat sub un strat gros de fard.
Pentru aceasta, însă, debarcarea „prostănacului ” Geoană devine imperios necesară.
Pe de altă parte, orice analist politic care l-a „citit” cât de cât pe Traian Băsescu, ştie că acesta nu va renunţa la soluţia de avarie, adică formarea propriei majorităţi în formula iniţială- împreună cu liberalii- care, având deasupra capului spectrul neintrării în Parlament , vor fi nevoiţi să cedeze. Şi în acest caz mazilirea preşedintelui, adică Tăriceanu, devine iminentă.
Geoană şi Tăriceanu, doi preşedinţi care stau pe scaune şubrede…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!