O scurtă plimbare prin centru te îndurerează: case abandonate, faţade decolorate, pereţi coşcoviţi, tencuieli care cad, spaţii comerciale şi locative neocupate, oferite zadarnic spre închiriere sau cumpărare. Un aer de abandon, de părăsire!

Mergând pe lângă teatru, spre dreapta, porţile larg deschise ale vechii primării părăsite, te invită în curtea acoperită de grămezi de gunoaie aruncate de boschetarii care ocupă aceste spaţii. De partea cealaltă a teatrului, un splendid imobil cu un etaj, al cărui acoperiş a ars, fiind înlocuit cu folie, e abandonat, lăsat pradă degradării. Piaţa Avram Iancu, în buricul târgului, te întâmpină cu imobile triste, cu faţadele decolorate. O iei pe strada N. Bălcescu. În stânga, un imobil cu un etaj, părăsit. În geamurile oarbe flutură folii zdrenţuite. Ajuns la Mureş te întâmpină hotelul Parc, de zece etaje, închis. Alături, bântuită de stafii, clădirea abandonată a Cazinoului. Te întorci în piaţă pe strada Gheorghe Lazăr. La capătul ei, încorsetat în palse protectoare, gata să se dărâme, clădirea vechiului teatru.

Calvarul nu se încheie aici. Strada Tribunul Dobra te conduce pe lângă imobile abandonate, cu porţi zidite, spre Casa cu Lacăt, unica clădire onorabilă care guvernează dezastrul: cvartalul care se întinde până în Piaţa Arenei (Boul Roşu), ocupat de clădiri abandonate, de ruine, de mizerie insalubră. Totul ar trebui demolat! (Oare n-ar fi putut fi amplasat aici frumosul bloc-turn de zece etaje azvârlit la margine de oraş, pe Cocorilor?)

Te încearcă un sentiment de ruşine şi de durere! În grija cui a fost abandonat acest oraş atât de frumos altădată?

Vechii proprietari de imobile, ostracizaţi de naţionalizarea comunistă, s-au mutat în eternitate. Imobilele degradate de nepăsarea care a bântuit bunurile devenite ale întregului popor, au fost retrocedate urmaşilor. Aceştia n-au fondurile necesare pentru a le reabilita. Generaţiile noi caută confortul noilor blocuri, cu spaţii mici, cu chirii modice. Fug de centrul zgomotos şi agitat.

Ce-i de făcut? Primăria are un buget limitat. Va trebui să-l cheltuiască pentru plata datoriilor CET-ului sau poate, în generozitatea sa, să salveze Sportul, care a sucombat.

Multe şi dureroase întrebări. Niciun răspuns! Nicio soluţie!

RADU NEAMŢU
ARAD